Faptul că justiția ar fi doar pentru proști, este o idee demonstrată adesea de diverși șmecheri care reușesc, indiferent de ce infracțiune au comis, să scape de furcile caudine ale justiției prin diferite tertipuri avocățești. Îți trebuie doar un avocat bun și, bineînțeles, bani ca să îl plătești. Prima oară se invocă un termen pentru angajarea unui apărător. Următorul termen poate fi fentat cu puțin noroc, dacă judecătorii intră în vacanță. Una, două amînări pot fi obținute cu ajutorul a cîtorva motive medicale probate, bineînțeles, cu certificate greu de contestat. Cînd se epuizează motivele pentru care poate fi cerută amînarea ca persoană fizică, poate fi introdusă în cauză, eventual, o cerere a firmei folosite pentru a-i țepui pe ceilalți. Nu contează dacă aceasta este în lichidare. Cererea atunci o poate face lichidatorul. Dacă se obține amînarea, și asta se mai întîmplă în fața Curții Supreme de Justiție, se cheamă că te poți numi deja șmecher. Iar dacă ai reușit să fraudezi statul adunînd datorii de peste 841 miliarde lei vechi la nivelul anului trecut, fără ca nimeni să îți facă nimic, se cheamă că ești superșmecher.
În acest context, proștii par să fie cei care își plătesc taxele la buget, care-și onorează biletele la ordin sau cecurile. Sau cei care au încasat țepele de la respectivii oameni de afaceri. În acest timp, unii dintre ei sînt pe cale să piardă tot ce au avut, ba chiar și casele părinților, folosite pe post de gaj pentru plata mărfii livrate șmecherilor. Șmecheri care la vedere nu mai au nimic valorificabil pentru acoperirea datoriilor. În schimb o duc bine-mersi, respectîndu-și standardul ridicat de viață și permițîndu-și avocați scumpi. Nu-i vina lor. E vina sistemului care a permis apariția speciei șmecherului și care nu are pîrghii decît pentru amărîtul care poate ajunge la beci doar pentru furtul unei franzele sau a unei căruțe cu lemne.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
