Afară e un ger de crapă pietrele. Dar pescarul pătimaș iese la copcă, pentru că are un pont tare de la cel care i-a dat și-o undiță nou-nouță. Așa, moca. Scoate pescarul tîrnăcopul, sparge gheața, și aruncă. Stă el ce stă, cînd deodată aude o voce groasă din spate: Aici nu este pește. Pescarul nu se lasă, își ia sculele și se mută doi metri mai la stînga. Dă copca, aruncă și așteaptă. La o vreme, iar aude vocea: Aici nu găsești pește. Deja nervos, pescarul își ia undița cea nouă și se mută din nou cîțiva metri. Sparge gheața, aruncă firul și se pune iar pe stat. Dar, la un timp, iar vocea: Aici nu vei găsi niciun pește. Enervat la culme, pescarul se întoarce și se răstește: Da cine ești tu, bă, ca să-mi spui mie unde nu sînt peștii? Eu sînt directorul patinoarului, zice vocea. Uite așa, venit de-a dreptul de peste Ocean, le-a dat și domnul ofițer Liviu Turcu o undiță domnilor de la CNSAS. Și i-a ademenit pe patinoar să dea cu tîrnăcopul la copcă după peștii mari. În timp ce domnia sa, înaltul ofițer de securitate Turcu, blat cu directorii ghețurilor groase sub care au degerat de mult viețile noastre, a rămas elegant la poartă să vîndă bilete la spectacol. Că doar ce altceva, dacă nu o mare, jalnică și sinistră comedie, poate fi imaginea unei Românii în care crema securiștilor ne învață cum să punem de bunăvoie, de data asta, mîna pe tîrnăcoape ca să ne săpăm groapa.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!