Nu știe cum îl cheamă pe tatăl lui. Nu l-a cunoscut niciodată. Mama este o femeie frumoasă a cărei poză tronează pe servanta din bucătărie. A văzut-o cînd a început școala. Era blondă, purta o fustă scurtă și strîmtă de piele și nu știu de ce ceilalți părinți își dădeau coate cînd a venit la festivitatea de deschidere a anului școlar. De atunci n-a mai văzut-o. În schimb vorbește lunar cu ea la telefon. Stîlcește cumva cuvintele într-o română caraghioasă împănată cu ma che fai și io sono, lucru care l-a făcut să citească într-un dicționar italian-român pe care l-a uitat mama sa cînd a fost ultima oară acasă. Cel mai frumos este de sărbători. Atunci primește pungi întregi cu dulciuri, mama sa, cînd vine, îl mângîie pe cap și îi povestește ce bine le va fi cînd îl va lua și pe el în Italia. Nu se mai emoționează. A auzit asta de prea multe ori pînă acum și, de fiecare dată, a intervenit ceva. Motivul principal ar fi, chipurile, că ar trebui să-și termine mai întîi școala. Ar vrea și el. Dar cu notele lui nu crede că are prea mari șanse. Noroc cu bunicul care-l mai ajută la lecții. Cel mai greu este la engleză, căci bunicul nu știe niciun cuvînt. Dar știe rusă. Nu i-a folosit niciodată la nimic, dar e mîndru că știe o limbă străină. Profesorii îl știu drept elevul- problemă. Nu-i vina lui. Poate nici a mamei, care a ales calea aceasta de a produce banii, crezînd că îi sînt de ajuns pentru a-și crește copilul. Nu-i singura. Sînt zeci de mii. Poate sute de mii... Nimeni nu are cu adevărat o evidență. Mărimea exodului poate fi oarecum cuantificată vara sau de sărbători, cînd căpșunarii vin să-și reînnoiască actele, paralizînd serviciul pașapoarte și umplînd străzile de mașini cu număr de Italia sau de Spania. Lucrurile se liniștesc repede. Ce rămîne în urmă sînt copiii care plîng, dorindu-și să aibă și ei, ca și colegul lor de bancă, o mamă sau un tată în viu și nu la telefon sau pe net. Nici pozele, nici telefoanele sau messenger-ul n-au reușit pînă acum să suplinească părintele. Nici măcar cadourile primite uneori prin curier, de la unii dintre ei.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
