*In Victoria, patru copii traiesc singuri, intr-o camera din caminul de nefamilisti, dupa ce parintii lor au plecat la munca in strainatate *Cea mai mare dintre surori, in virsta de 15 ani, a preluat rolul de mamica
Ana Maria, Diana, Andreea și Alexandru sînt cei patru copii ai familiei Ursachi din Victoria. Copii pentru care familie, copilărie, bucurie sînt doar niște cuvinte goale. Cărora nu le cunosc noima. Au trăit mereu în sărăcie, în condiții greu de imaginat. Au fost victimele propriilor părinți. De cînd au fost aduși pe lume, acești copii au învățat să se descurce singuri, iar greutățile prin care au trecut i-au maturizat mult prea devreme. N-au avut copilărie, iar viața lor a fost un șir de neajunsuri, greutăți și durere. Au trăit în cătune izolate de lume undeva în Moldova, au fost părăsiți prin spitale, au locuit într-o colibă încropită într-o grădină, fără apă, fără curent sau gaz, au fost martori la certurile și bătăile dintre părinți. Iar acum au fost părăsiți de mama și de tata care au plecat să muncească peste graniță. Trăiesc și se îngrijesc singuri, undeva într-o cameră dintr-un bloc de nefamiliști din Victoria. Ana Maria, sora cea mare, deși are doar 15 ani, a devenit stîlpul casei, purtîndu-le de grijă celor trei frați mai mici cu devotamentul unei mame adevărate.
Viața într-o colibă
Soții Ursachi și-au întemeiat de tineri familia. Trăiau undeva în Moldova și au făcut doi copii. Cu timpul însă, părinții nu s-au mai înțeles și au ajuns la divorț. Bărbatul, care este din Victoria, s-a întors în orașul său împreună cu micuții, în vreme ce femeia a rămas în Moldova. Unde a mai adus pe lume doi copii. Acasă, la Victoria, bărbatul a ajuns să locuiască împreună cu cele două fetițe într-o grădină, unde a ridicat o colibă din scînduri acoperită cu nylon. Abia aveau ce mînca. Și de parcă nu le-ar fi fost de-ajuns, într-o zi s-au trezit și cu ceilalți doi copii la ușă. Mama lor îi pusese pe tren din Moldova și-i expediase la Victoria. Omul a primit copiii în coliba din grădină și au continuat să trăiască acolo cu toții.
Părinții au plecat
la muncă
Cazul copiilor Ursachi a ajuns acum vreo patru ani la urechile autorităților. Impresionate de drama micuților, le-au repartizat o cameră într-un cămin de nefamiliști. Cînd s-au mutat în noua locuință, mama copiilor a venit și ea la Victoria. Aceea fost o perioadă fericită în familia noastră. Chiar dacă și atunci eram foarte săraci. N-a durat prea mult, pentru că lipsurile au iscat discuții și scandaluri. Părinții noștri se certau foarte des, iar tata o bătea pe mama. Deseori eram scoși din casă, indiferent dacă era zi, noapte sau frig. Pînă la urmă, părinții s-au despărțit din nou, iar tata a plecat în Spania, la muncă. Nu ne trimitea bani din care să putem trăi. Ne-am sfătuit cu mama și am hotărît că ar fi mult mai bine dacă ar pleca și ea la muncă, undeva în străinătate. Pe la sfîrșitul anului trecut s-a dus să muncească în Italia. Noi am rămas singuri, iar eu i-am promis că voi avea grijă de frații mei, povestește Ana Maria.
Ne rugăm la
Dumnezeu să ne aducă un viitor mai bun
Frații Ursachi locuiesc acum singuri în camera din blocul 12 de pe Strada Salcîmilor din Victoria. Ana Maria și-a luat în serios rolul de gospodină a casei. Gătește, spală, face cumpărături și își ajută frații la lecții. Nu-i e ușor, dar nu se plînge. S-a maturizat însă mai devreme decît alți copii de vîrsta ei. Ne rugăm la Dumnezeu să ne aducă un viitor mai bun, spun cei patru frați. Alexandru are nouă ani. Este singurul băiat și mezinul familiei. Diana are 12 ani, iar Andreea 13 ani și are un handicap psihic. Băiatul plînge în fiecare zi de dorul mamei. Credeți că mama a plecat în Italia de binele pe care-l duceam împreună? Am luat decizia împreună, pentru că tata nu ne mai trimitea bani și nu aveam din ce trăi. La început, mama ne-a lăsat în grija unei surori de-a ei, dar aceasta își urmărea doar interesele, nicidecum nu ne îngrijea pe noi. Am învățat să gătesc, îmi ajut frații la lecții, spăl, spune Ana Maria. Frații Ursachi speră că într-o zi vor pleca și ei în Italia, la mama lor. Mi-e dor de mami și toți îi simțim lipsa. Mama nu pleca în Italia dacă nu eram săraci, a spus, plîngînd, Alexandru.
Sărăcia ne-a stricat familia
Din Italia, mama copiilor le trimite lunar bani și pachete. Ana Maria se ocupă de administrarea banilor, plătește facturile, cumpără mîncare și cele necesare fraților ei. Nu vreau să-mi amintesc de perioada în care am stat în grădină și nu aveam ce mînca. Sărăcia ne-a stricat familia. Acum avem bani, pentru că mama ne trimite în fiecare lună, dar sîntem singuri și ne e foarte greau. Dacă mama nu pleca peste graniță, eram muritori de foame, mai spune Ana Maria. Este primul an școlar în care copiii au reușit să aibă toate cele necesare. Au primit 200 de euro pentru rechizite și haine. S-au dus la cumpărături, supravegheați de sora cea mare. Și-au cumpărat uniforme, ghiozdane, încălțăminte, caiete, rechizite. După ce am cumpărat toate cele necesare pentru școală, ne-am calculat banii ca să ajungă de mîncare pînă luna următoare cînd mama ne trimite iar bani, mai spune Ana Maria.
Sacrificii pentru un trai mai bun
Bunica paternă a celor patru copii trăiește și ea în Victoria. Bătrîna susține că nu are cum să-și ajute nepoții pentru că are o pensie de doar 300.000 de lei. Eu locuiesc împreună cu un alt fiu al meu care lucrează cu ziua. Nu ne ajunge nouă pensia, darămite să-i mai ajut și pe nepoți. Știu că le este foarte greu, dar nu am ce să le fac. Nu mă prea vizitează, vin la mine doar atunci cînd îi chem eu, spune femeia. Vecinii fraților Ursachi spun însă că Ana Maria e foarte grijulie și-și ajută frații. Doar că, fiind prea mici, nu prea știu să-și gospodărească banii. Cînd primesc bani, își cumpără tot felul de lucruri, iar uneori rămîn și fără bani de pîine. Nu le e ușor deloc, dar n-au ce face. Mama lor le trimite mereu pachete și bani. Toate aceste sacrificii sînt pentru un trai mai bun, spune una dintre vecinele copiilor.
Copiii învață bine
Deși condițiile în care trăiesc frații Ursachi sînt modeste, ei au rezultate destul de bune la școală. Alexandru este în clasa a II-a. E un copil isteț și are note bune. La aproape toate materiile are calificativul foarte bine, doar la religie a obținut numai bine. O notă care l-a supărat foarte tare pe micuț. În fiecare duminică mergem la biserică și ne rugăm. Atîta ne-a mai rămas. Cu credință și multă rugăciune vom trece greul care ne apasă. Uneori mă gîndesc că Dumnezeu ne-a uitat în sărăcie și îl rog să ne ajute în viitor, se destăinuie copilul de doar 9 ani. Diana și Andreea sînt în clasa a VI-a, una la școala normală și cealaltă la școala specială, iar Ana Maria este în clasa a X-a la Colegiul Tehnic Alexandru Bărbat. În fiecare dimineață, Ana Maria își trezește frații și îi pregătește de școală, iar la prînz îi așteaptă cu masa. Ana Maria este o elevă care își vede de școală, nu lipsește decît atunci cînd are probleme personale. Deși frații sînt singuri, nu am semnalat situații neplăcute la Ana Maria. Anul trecut a primit bursa «bani de liceu», dar în acest an nu se va mai încadra întrucît are părinții la muncă peste graniță, a spus diriginta copilei.
Vis
de Crăciun
* Copiii își mai potolesc dorul de mama lor atunci cînd vorbesc cu ea la telefon. Mereu vorbim cu mama la telefon și plîngem mult. Mie îmi spune să am grijă de frații mei ca de ochii din cap. Durerea e mare, la fel ca și sărăcia, dar poate că în cîțiva ani va fi mai bine. Ne dorim un apartament cu baie și bucătărie că într-o cameră este foarte greu, spune Ana Maria, devenită capul familiei. Cei mici au acum un singur gînd. Să-i scrie lui Moș Crăciun. Și să-l roage să-i ajute s-o poată aduce acasă pe mama de sărbători.
Primăria se face bonă
u Mii de români își părăsesc lună de lună familiile, în speranța că vor cîștiga o pîine mai albă peste graniță. Așa, a apărut tot mai evidentă o nouă categorie de copii. Li se spune copiii căpșunarilor. De regulă, ei rămîn singuri acasă, cei mici în grija fraților mai mari sau a unor rude care nu au cum să-i supravegheze zi de zi. De soarta micuților care învață să poarte singuri de grija lor și a casei vor trebui să se ocupe de acum, prin lege, autoritățile publice locale. O prevedere emisă de guvern, și intrată în vigoare recent, sporește atribuțiile direcțiilor sociale din primării, astfel încît ele vor trebui să țină evidența minorilor rămași singuri acasă, să-i monitorizeze și chiar să le furnizeze servicii psiho-sociale, în măsura în care micuții au nevoie de așa ceva. La Brașov, Direcția de Servicii Sociale (DSS), din cadrul Consiliului Local, și-a însușit aceste noi sarcini. Însă chiar o și o primărie mare, cum este cea a municipiului Brașov, are doar un singur angajat care se ocupă de întreaga problematică a protecției copilului. Potrivit conducerii DSS, instituția identifică toate cazurile de copii ai căror părinți sînt peste hotare, în așa fel încît să cunoască exact amploarea fenomenului. Apoi va putea trece la măsuri concrete. După toate probabilitățile, va fi o muncă dificilă, deoarece micuții rămași singuri sînt greu de descoperit. De aceea, Direcția de Servicii Sociale a apelat la ajutorul președinților de asociații de proprietari, care sînt chemați să anunțe în scris dacă au cunoștință despre astfel de cazuri.
Tutore pentru copilul singur
* Cînd copiii ai căror părinți sînt plecați peste hotare trebuie să-și întocmească acte de identitate problema se complică. Legea prevede că, pentru a intra în posesia cărții de identitate, un copil de 14 ani trebuie să se prezinte la Serviciul de Evidența Persoanelor însoțit de părinte sau de tutorele legal. Prezența acestuia din urmă este necesară pentru a certifica identitatea copilului. Pentru ca respectivul copil să nu rămînă fără acte pînă la întoarcerea părinților, el trebuie să aibă un tutore legal. Gabriela Ungureanu, directorul executiv al Direcției Județene Comunitare de Evidența Persoanelor Brașov, spune că în cazul în care ambii părinți urmează să plece în străinătate, ei trebuie să facă o procură notarială prin care să desemneze un tutore, astfel încît copilul să fie protejat din punct de vedere legal și să-și poată exercita toate drepturile.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!