Stăpîni de sclavi

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Simona SUCIU , 06.09.2006

*O reţea de traficanţi de carne vie de pe strada Carierei din Braşov a fost anihilată de poliţişti şi procurori *Vreme de patru ani, cei 11 traficanţi au ademenit şi dus peste graniţă, la cerşit, şapte persoane suferind de diverse handicapuri *Victimele au fost racolate din toată ţara, aduse apoi la Braşov şi ulterior scoase din ţară *În Italia şi Germania, „cerşetorii“ au cîştigat zilnic între 30 şi 500 de euro fiecare *Opt dintre traficanţi au fost reţinuţi, iar alţi trei sînt daţi în urmărire generală

O reţea de traficanţi de carne vie a fost anihilată de procurori ai Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Braşov (DIICOT) şi poliţişti de la Biroul de Combatere a Criminalităţii Organizate. Traficanţii, rromi din cartierul Bartolomeu, au reuşit, în mai puţin de patru ani, să ducă la cerşit în Italia şi Germania şapte persoane suferind de diverse handicapuri. Şeful reţelei era bulibaşa rromilor de pe Carierei, Gheorghe Tănase, zis Didică, în prezent decedat. După moartea lui, rudele sale, organizate într-o reţea aproape fără fisuri, au continuat să ducă peste graniţă persoane cu dizabilităţi, chiar şi copii, pe care le cazau în corturi şi barăci, trimţîndu-le pe străzi din Roma sau Berlin la cerşit. Victimele cîştigau între 30 şi 500 de euro pe zi fiecare, bani care intrau în buzunarele traficanţilor. Cele şapte persoane au fost ademenite de prin toate colţurile ţării cu diverse promisiuni: fie că vor primi locuri de muncă în străinătate ori că profiturile din cerşit vor fi împărţite egal, fie că li se va face rost de proteze pentru infirmităţile de care sufereau. Pînă în momentul în care părăseau România, victimele traficanţilor erau cazate în mai multe locuinţe de pe strada Carierei din Braşov.
Poliţiştii şi procurorii au reuşit să reţină opt dintre traficanţi, alţi trei fiind daţi în urmărire generală.

Le-au promis că vor spăla parbrize, dar au fost trimise la cerşit

La începutul anului 2002, două fete sub 18 ani au fost recrutate de Gheorghe Tănase zis Didică, şeful reţelei, decedat între timp. Acesta le-a promis atunci că le va ajuta să ajungă în Italia unde vor cîştiga bani din spălarea parbrizelor. Fetele au acceptat şi, în luna martie 2002, au fost duse pe strada Carierei nr. 136 unde au încheiat contracte de închiriere cu Silvia Clopotar, o altă membră a reţelei. În 15 aprilie 2002, mama copilelor şi-a dat acordul, printr-o declaraţie notarială, ca fetele să facă o călătorie în Italia însoţite de Romaniţa Ileana Clopotar. Cele două minore ar fi trebuit să stea în străinătate doar o lună. Habar n-au avut că, dincolo de graniţă, le aşteaptă un chin continuu. În 17 aprilie 2002, victimele au părăsit ţara prin vama Nădlac cu un autoturism fiind însoţite de Romaniţa Ileana Clopotar, Bob Clopotar şi Didică Clopotar. Ajunse în Italia, fetele au fost cazate în nişte corturi din apropiere de Roma. Acolo, cele două minore au fost obligate să cerşească pentru Tănase Gheorghe, iar ulterior şi în favoarea celorlalţi membri ai reţelei. Copilele au făcut bani frumoşi, reuşind să cîştige zilnic între 30 şi 140 de euro, bani care erau predaţi fără discuţii fie lui Tănase Gheorghe, fie Silviei Clopotar. După un timp, fetele au fost duse din Italia în Germania, la Berlin, unde au continuat să cerşească pentru traficanţi, sub stricta supraveghere a acestora.

Cerşetor fără un ban

O altă victimă a fost racolată tot la începutul anului 2002. Traficanţii au profitat de faptul că C.A. suferise cu un an înainte un accident feroviar în urma căruia i-au fost amputate parţial picioarele, rămînînd cu o infirmitate fizică permanentă. Omul a fost abordat de Andrei Becherliu zis Scumpi care i-a propus să meargă în Italia la cerşit. Tra-ficantul i-a promis bărbatului că va primi jumătate din tot ceea ce cîştigă. C.A. a acceptat, pentru că în ţară oricum nu avea serviciu şi niciun alt mijloc de a se întreţine. După ce a fost făcută înţelegerea, victima a fost adusă la Braşov, tot în casa de pe Carierei nr. 136 unde, în 18 iunie 2002, a încheiat un contract de închiriere, pentru a nu atrage suspiciunea poliţiei. Traficanţii s-au ocupat apoi de obţinerea paşaportului pentru victimă şi au plătit toate taxele necesare. Cînd au avut documentul în mînă, bărbatul a fost scos din ţară cu un microbuz, împreună cu o altă victimă. Scumpi i-a însoţit şi nu i-a scăpat o clipă din ochi. În Italia, C.A a fost dus tot în barăcile de lîngă Roma, unde se aflau deja alte victime ale traficanţilor şi chiar cîţiva dintre aceştia. Timp de 45 de zile, C. A. a fost dus la cerşit pe străzile din Roma, fiind preluat şi supravegheat zilnic de către unul dintre traficanţi. În fiecare seară era dus înapoi la corturi unde era „scuturat“ de toată încasările. Cît a stat în Italia, C.A. a cîştigat între 200 şi 500 de euro pe zi, dar nu a primit nici măcar un euro din bani. Din Italia, şi C.A. a fost dus, alături de celelalte victime, în Germania, la Berlin. Acolo îi aştepta Robert Coşlaru, care cunoştea limba germană şi care i-a ajutat să-şi găsească adăpost într-o mansardă. La Berlin, C.A. a cerşit pentru traficanţi în aceleaşi condiţii ca în Italia, obţinînd zilnic între 300 şi 400 de euro. Cînd în presa locală berlineză au apărut cîteva articole în care se vorbea despre reţeaua de cerşetorie a românilor, traficanţii au dus victimele înapoi în Italia unde le-au cazat în aceleaşi corturi de lîngă Roma. Pentru că şi-a uitat actele în Berlin, C.A. s-a reîntors în Germania, de unde a fost reţinut şi returnat în România în 5 noiembrie 2002.

Pe străzi cu copil cu tot

M.S. s-a născut fără antebraţul mîinii stîngi. Trăia greu în România, mai ales că avea un copil de şapte luni. Bob şi Teofil Clopotar, doi dintre traficanţii reţelei de pe Carierei, au aflat de necazul tinerei şi au profitat din plin. În prima jumătate a anului 2002, cei doi i-au făcut o vizită acasă şi i-au propus s-o ajute să ajungă în Italia la cerşit. I-au promis că va face bani buni acolo şi că îi vor împărţi în mod egal. M.S. a acceptat propunerea Clopotarilor, dar cu condiţia să-şi poată lua copilul cu ea. Le-a pus în vedere că nu vrea să-şi scoată şi bebeluşul la cerşit. Traficanţii au acceptat şi i-au promis femeii că micuţul o să fie îngrijit de unul dintre ei cît ea se află la cerşit. Au bătut palma, iar victima a ajuns şi ea într-un imobil de pe strada Carierei.
La Braşov, Bob Clopotar i-a luat lui M.S. buletinul de identitate şi a încheiat cu ea un contract de închiriere, ca şi cum femeia ar fi locuit pe strada Carierei nr. 119. A urmat apoi aceeaşi schemă. Traficanţii i-au făcut femeii paşaport şi au scos-o din ţară împreună cu copilul, în 2 iulie 2002, prin vama Nădlac. Victima nu a fost lăsată singură, ci a fost însoţită tot timpul de Silvia Clopotar. A ajuns la barăcile de lîngă Roma. Evident că înţelegerea făcută în România nu a fost respectată. Femeia a fost obligată să iasă la cerşit împreună cu copilul, pentru a stîrni cît mai multă milă. Iar italienilor chiar le-a fost milă.
M.S. reuşea să strîngă între 100-130 euro zilnic. Dar n-a văzut un cent din ei. Banii erau luaţi pe rînd de Gheorghe Tănase, Silvia Clopotar şi Bob Clopotar. Şi M.S. a fost dusă la Berlin la cerşit, cu copil cu tot.

I-au promis o proteză

Tot în 2002 a fost racolat de traficanţi şi N.V.A. Cu doi ani înainte, omul rămăsese fără piciorul drept în urma unui accident feroviar. La începutul anului 2002, la uşa victimei a apărut Andrei Becherliu zis Scumpi care i-a propus să meargă în Italia să-şi facă o proteză pentru picior. Scumpi i-a povestit viitoarei sale victime că în Italia tatăl său are o firmă de proteze. Şi că-şi va putea plăti proteza din banii pe care-i va obţine vînzînd casete audio şi video pe străzile din Roma. N.V.A a acceptat oferta şi a venit la Braşov împreună cu Scumpi, într-o Dacie Nova. A stat o vreme în casa lui Didică, şeful reţelei, de pe strada Carierei nr. 136. Apoi victima a fost dusă la Deva, oraşul din care era, ca să-şi facă paşaport. Odată documentul obţinut, omul a plecat spre Italia însoţit de Silvia Clopotar. A fost cazat în aceleaşi corturi de lîngă Roma. În loc să vîndă casete video şi audio, a fost obligat să iasă zilnic la cerşit, timp de o lună. Nici vorbă de proteză. Toţi banii pe care-i obţinea din cerşit, între 50 şi 80 de euro pe zi erau luaţi de traficanţi. Şi N.V.A. a fost obligat să cerşească o vreme la Berlin, după care a fost dus înapoi la Roma, în aceleaşi corturi.
Tot o proteză i-a fost promisă şi altei victime care în 1999 a rămas fără picioare din cauza unei boli. S.V a fost racolat în iunie 2002, pe cînd locuia într-o cameră dintr-un cămin cultural dezafectat din Lipova. Cînd i s-a spus că va primi o proteză, omul nu a stat pe gînduri şi a acceptat. I s-a făcut paşaport şi în 12 iulie 2002 a părăsit ţara. A fost dus în Italia unde a cîştigat între 70 şi 300 de euro zilnic, bani ce erau predaţi în totalitate inculpatei Silvia Clopotar şi soţului acesteia.

La cerşit în Germania

* După ce au cerşit un timp în Italia, toate victimele traficanţilor au fost duse în Germania unde au fost sechestrate într-o mansardă. Zilnic erau trimise la cerşit, iar seara banii erau luaţi de traficanţi. Afacerea nu a mers însă la fel de bine ca în Italia, iar în ziarele locale au început să apară articole care atrăgeau atenţia asupra imigranţilor cerşetori. Speriaţi, traficanţii au luat victimele şi le-au dus înapoi în Italia. O mică greşeală a fost suficientă pentru ca totul să se năruie. Cînd C.A., una dintre victime, şi-a uitat actele în Berlin şi a fost nevoit să se întoarcă după ele, a fost prins şi repatriat în România. Ajuns în ţară, în 5 noiembrie 2002, omul le-a povestit totul poliţiştilor. Şi a început ancheta. Poliţiştii şi procurorii au strîns probe şi au primit plîngeri de la toate victimele care au spus că au fost tratate inuman. Luni seara, 4 septembrie 2006, anchetatorii au descins la locuinţele traficanţilor. Aici au găsit două maşini de lux, 1,5 kg de aur şi 120.000 de lei noi. Opt dintre traficanţi au fost reţinuţi, iar alţi trei sînt daţi în urmărire generală. „Părţilor vătămate le-a fost frică iniţial să dea declaraţii. Din păcate, din cauza bolii, unele au decedat între timp, dar după ce au fost audiate“, a spus Cristian Ichim, procuror în cadrul DIICOOT.

20 de ani de puşcărie

* Clopotar Silvia (55 ani), Becherliu Andrei (25 ani), Teofil Clopotar (28 ani), Rozalia Becherliu (26 ani), Ileana Clopotar (32 ani), Coşlaru Bucureşteanu (21 ani), Sebastian Căldăraru (23 ani) şi Clopotaru Constantin (34 ani) au fost arestaţi luni seara pentru 29 de zile. Alţi trei membri ai reţelei nu au fost încă prinşi şi sînt daţi în urmărire generală. Pe numele lui Clopotar Didică (35 ani), Clopotar Bobo (31 ani) şi Robert Coşlaru (23 ani) au fost emise în lipsă mandate de arestare pentru 30 de zile. Inculpaţii nu recunosc nimic şi se jură că nu sînt vinovaţi. „Inculpaţii sînt acuzaţi de trafic de persoane şi trafic de minori. Ei riscă pînă la 20 de ani de puşcărie“, a spus Cătălin Borcoman, purtător de cuvînt la DIICCOT Braşov.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: