Dosarul „Poetul“

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Camelia ONCIU, 22.07.2006

* Poetul Andrei Bodiu, decanul Facultăţii de Litere din Braşov, a fost turnat în studenţie la Securitate, vreme de doi ani, de către prietenul său * Ştia asta încă de atunci, pentru că cel care este astăzi cunoscutul ziarist Carol Sebastian i-a mărturisit imediat despre recrutarea lui ca informator

Fostul redactor-şef al ziarului Cotidianul şi-a anunţat acum două zile demisia ca redactor al TVR şi a făcut o lungă mărturisire colegilor de la ziarul pe care l-a condus despre cum a fost obligat în facultate să semneze note informative la Securitate despre prietenul său, Andrei Bodiu. Pentru braşoveanul care este astăzi decanul Facultăţii de Litere nu a fost o surpriză. Ştia despre acest lucru chiar de la Carol Sebastian încă din facultate. Ştia şi cînd şi-a văzut în anul 2002 dosarul de urmărit că notele semnate cu numele conspirativ „Max“ sînt cele date de prietenul lui. Bodiu mărturiseşte că nu-i poartă pică şi că rămîn mai departe prieteni. În vîrtejul acestor evenimente, care n-au bucurat pe nimeni, nici pe Sebastian, nici pe Bodiu, cei mai surprinşi pot fi românii. Pentru că au aflat, încă o dată, cît de otrăvită era lumea, chiar şi pentru studenţii care visau să facă literatură. Şi cît de otrăvită cu intrigi şi minciuni, urzite de aparatul securist al lui Ceauşescu, a fost viaţa studenţilor, tineri inteligenţi de care se temeau cel mai tare securiştii. De aceea, pentru a preveni o eventuală revoltă care să demoleze vechiul regim, securiştii nu s-au dat în lături de la nimic, ca să-i dezbine, să-i anuleze, să-i facă să se trădeze între ei. Unii au rezistat, alţii s-au lăsat doborîţi de presiuni, alţii au fost slabi, iar unii oportunişti. Aşa erau acele vremuri în care chiar prietenii cei mai buni puteau fi turnătorii tăi.

Patru prieteni

Povestea studentului Andrei Bodiu, urmărit acum 21 de ani de Securitate pentru că scria poezii, astăzi decanul Facultăţii de Litere a Universităţii Transilvania din Braşov, este în parte consemnată într-un dosar al Securităţii, dosar cu indicativul „Poetul“. Unul dintre informatorii care scriau note despre el era chiar prietenul şi colegul lui, Carol Sebastian. Totul s-a petrecut în 1985, pe vremea cînd cei doi erau studenţi la Facultatea de Filologie din Timişoara, în anul II. Locuiau chiar în aceeaşi cameră de cămin. Bodiu atrăsese deja atenţia Securităţii încă de pe vremea cînd era elev la Liceul Unirea. Cu scriitoarea Simona Popescu şi istoricul Marius Oprea a fost coleg în ultimii ani de liceu. Frecventa pe atunci „Cenaclul 19“, condus de Alexandru Muşina. Acolo l-a întîlnit şi pe scriitorul de mai tîrziu Caius Dobrescu. Aceste nume au însemnat mult pentru el. Îi erau prieteni şi colegi de generaţie literară. În cercul lor, lucrurilor li se zicea pe nume. „Muşina ne-a deschis ochii în legătură cu ceea ce înseamnă adevărata libertate“, îşi aminteşte Bodiu.

Un turnător sincer

Cînd a venit vremea studenţiei, cei patru prieteni s-au despărţit. Trei s-au dus la Bucureşti. Bodiu a ales Timişoara. Dar continuau să se întîlnească, mai ales la cenaclul lui Nicolae Manolescu, urmărit şi el de Securitate. Odată reunit acest grup, a astras atenţia Securităţii. Iar aparatul opresiv a a crezut de cuviinţă că trebuie deschis un dosar nou, cel al „rebelului“ Andrei Bodiu. Ca un cadou, dosarul „Poetul“ a fost deschis de securişti chiar de ziua lui, pe 27 aprilie 1985. Evident că Bodiu n-a ştiut nimic. Nu-şi putea imagina că el, un student la Filologie, poate fi un „obiectiv“, dar mai ales n-ar fi crezut că dintre prietenii cei mai apropiaţi pe care şi i-a făcut în facultate, vreunul l-ar putea turna. Totuşi, aşa s-au petrecut lucrurile. Conform declaraţiilor date în Cotidianul, Carol Sebastian i-a mărturisit imediat lui Bodiu, după ce a fost obligat să dea declaraţii la Securitate despre el. Şi că, după ce şi-a dat seama de greşeala făcută prin semnarea angajamentului, a încercat să facă cît mai puţin rău cu putinţă prin declaraţiile lui. Bodiu confirmă că a aflat chiar din gura lui Carol Sebastian, care i-a mărturisit cu sinceritate că a devenit informatorul „Max“.

„319“

Din aprilie pînă în decembrie 1985, dosarul lui Bodiu conţinea deja opt note informative, din care două erau semnate de Max. Ca să fie siguri că „Max“ informează corect, declaraţiile lui erau comparate cu cele ale informatorilor „Dan“ şi „Liviu“. Securiştii l-au păstrat colaborator pe „Max“ încă doi ani. Sarcina lui era, date fiind propriile preocupări literare, să identifice în poeziile lui Bodiu aluziile negative la sistemul politic şi social al vremii. „Am scris un poem intitulat «319» în care vorbeam despre viaţa mizerabilă din cămin. Culmea, a şi fost publicat într-o revistă studenţească. Scriam o poezie mai ataşată de realitate. Eram poet şi asta era rău, în mintea lor“, mărturiseşte profesorul Bodiu.

I-a fost frică

Bodiu crede că a ajus să fie urmărit de Securitate de la o discuţie cu colegii de facultate. „Vorbeam slobod, făceam afirmaţii în legătură cu regimul, spuneam că e mizerie şi sărăcie, îl înjuram pe Ceauşescu. De aici cred că a pornit, un coleg m-a pîrît la Secu şi de aici am fost urmărit pînă la sfîrşitul facultăţii“, crede el. Dar nu-şi explică de ce a stîrnit atîta interes securiştilor. De ce avea atîţia urmăritori pe urmele lui. „I-au făcut informatori pe doi colegi de grupă, iar în dosarul meu apar peste 20 de nume de securişti. Ajunsesem ca, din patru paturi cîte avea camera de cămin, două să fie ocupate de informatori“, îşi aminteşte Bodiu. În asemenea situaţie, viaţa lui s-a schimbat. „M-am închis în mine, m-am izolat de ceilalţi. Nu m-au bătut, dar au fost presiuni mari. Mi-a fost frică“.

La interogatoriu

A fost chemat de două ori la anchetă. „Eram în sesiunea din anul II. Mi-a dat peste cap starea sufletească, a doua zi trebuia să merg la examen. Căpitanul a fost mai blînd, colonelul însă mi-a cerut să nu mai scriu poezii, să renunţ la prostii şi să încep o viaţă nouă. «Ce crezi tu, că nu-i pot convinge pe profesori să-ţi dea note mici?» Aşa decurgea interogatoriul“, povesteşte poetul. Mai teamă decît că va lua bătaie îi era să nu i se propună să colaboreze cu Securitatea. Căci o abatere putea fi trecută cu vederea, dacă deveneai unul de-al lor. Era o strategie obişnuită. „M-am temut de recrutare. Mulţumesc lui Dumnezeu, nu mi-au propus-o. Aş fi refuzat, aşa cum am refuzat să intru în PCR. Colegii mei se înscriau cu veselie, mai primeau apartamente. Eu n-am vrut, din motive de conştiinţă tînără“, mărturiseşte Bodiu. În schimb, după ce a simţit pe pielea lui cum e să fii urmărit şi ameninţat, „am început să fiu mai atent la ce spun“.

Pagini lipsă

Bodiu şi-a văzut dosarul de urmărit de la CNSAS în 2002. Deşi identitatea turnătorilor nu era explicită, de Carol Sebastian ştia. A făcut o cerere de deconspirare şi a celorlalte nume, dar n-a primit nici în ziua de azi un răspuns. Dosarul „Poetul“ are 96 de pagini. Singurele fotocopii sînt după poemele lui. Înregistrările audio nu sînt pomenite, deşi Bodiu ştie sigur că au existat. „Lipseşte, de exemplu, menţiunea securistului din Timişoara către cel din Gorj, care cerea instalarea de microfoane în camera din Tîrgu-Jiu“. Colegului lui, Carol Sebastian, nu-i poartă pică. „Trebuie să privim lucrurile cu nuanţe, fără resentimente. L-am înţeles perfect“, mărturiseşte urmăritul de odinioară.

Informator cu faţă umană

Jurnalistul Carol Sebastian fusese constrîns să accepte în facultate rolul de informator. Aşa susţin şi el, şi Bodiu. „A avut o aventură cu o colegă a noastră de la germană, care a rămas însărcinată. Asta însemna, pentru comunişti, o încălcare flagrantă a eticii şi echităţii socialiste. Putea fi exmatriculat din facultate pentru aşa o faptă. Nu a avut încotro. Noi am rămas prieteni şi sîntem prieteni şi-n ziua de azi“, spune Bodiu, mărturisind că celălalt turnător este adevăratul vinovat: „nu mi-a făcut rău ca celălalt coleg“. Carol Sebastian, fost redactor-şef la „Cotidianul“ şi, pînă ieri, realizator de emisiuni la TVR, a recunoscut că semna note informative despre Bodiu. A acceptat speriat, intimidat, manipulat. Nu a mărturisit nimănui, nici măcar familiei, doar colegului pe care trebuia să-l aibă în vizor. A încercat chiar să îi fenteze pe anchetatori, apărîndu-şi prietenul. N-a fost plătit pentru notele informative, n-a făcut rapoarte din proprie iniţiativă, ci doar cînd era chemat. Iar mai tîrziu, pe cînd era profesor la Gherla, şi i s-a cerut din nou să urmărească pe cineva, a refuzat, rupînd definitiv legătura cu securitatea. „Max“ a mai făcut o ultimă informare joi seara, cînd a anunţat conducerea TVR că demisionează.

Poetul decan

• Andrei Bodiu este poet, eseist, publicist, profesor de literatura română şi decanul Facultăţii de Litere Braşov. S-a născut pe 27 aprilie 1965, la Baia Mare. A condus, ca redactor-şef, revista de cultură „Interval“. Este membru al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România, ASPRO. Ca scriitor, este cunoscut ca făcînd parte din „Grupul de la Braşov“, alături de Simona Popescu, Caius Dobrescu, Marius Oprea. Împreună au semnat volumul optzecist „Pauză de respiraţie“.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: