Litoralul românesc nu a fost salvat vara aceasta de faptul cã nu mai sînt locuri la bulgari, cum titra un cotidian central. El nu a fost nici mãcar vreun moment în pericol. Asta, culmea, chiar dacã la noi sezonul þine doar douã luni, iar singura metodã de supravieþuire pentru hotelieri rãmîne jupuitul fraierilor care se aventureazã din inerþie, sãrãcie ºi uneori chiar teama de a încerca ceva necunoscut în afara þãrii. La cele 100.000 de locuri de cazare, cred cã litoralul nostru va funcþiona atîta timp cît, din cele 22 milioane de locuitori, unii se vor înghesui sã le ocupe. Asta chiar dacã în hotelurile împuºcatului, termopanul nu a fost montat decît la intrare sau pe casa scãrii, iar vecinul din camera de alãturi continuã sã-ºi prãjeascã costiþa ºi slãnina pe un reºou pentru a economisi banii de prînz sau de cinã. Sau va continua sã vinã chiar dacã friptura costã, în unele locuri, 140.000 lei vechi ºi este zvîrlitã în mijlocul mesei de un individ deranjat de comandã, cam la vreo 60 de minute dupã primire. Ospãtar cãruia, culmea, i se lasã ºi bacºiº pentru ostenealã. Asta fãrã ca vreun client sã comenteze, totul petrecîndu-se pe ritm de manele ºi în fumul porumbului copt, în mirosul de hamsii combinat cu cel de gogoaºã cu gem, într-o aglomeraþie de nedescris, repetatã searã de searã.
Cred cã litoralul românesc nu are nici cea mai micã ºansã sã intre în normalitate pînã cînd cei care se aventureazã acolo, strîngînd din dinþi ºi economisind tot anul, nu vor învãþa sã cearã socotealã pentru fiecare bãnuþ al lor ºi nu le vor da cu flit tuturor celor care nu ºtiu sã ofere servicii. Pînã cînd se va petrece asta, vom avea litoralul pe care îl meritãm sau pe care îl meritã majoritatea dintre noi. Atît timp cît îl acceptã aºa cum este.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
