Cu luni bune în urmã, cînd încã Mahindra o mai bîiguia cu privatizarea Tractorului, scriam într-un editorial cã salvarea societãþii braºovene ar putea veni din averea sa imobiliarã. Condiþia ar fi fost valorificarea a tot ce este excedentar, la preþuri corecte. Astfel s-ar obþine sume uriaºe care ar putea stinge din datorii ºi ar constitui ºi capitalul de lucru pe care uzina nu-l mai are de multiºor. Explicam atunci cã este singura cale de salvare a mastodontului braºovean. ªi pentru asta nu este nevoie nici de italieni, nici de indieni, doar de un plan coerent, voinþã politicã ºi o echipã managerialã care sã-l aplice la sînge.
Iatã cã timpul mi-a dat dreptate. Indienii sînt ca ºi retraºi pe la casele lor, mîine expirã oferta AVAS de privatizare, iar varianta restrîngerii în cîteva hale este extrem de actualã. Cum, de la 1 iulie, în societate mai rãmîn doar 2.100 de oameni, nici nu ar fi foarte complicat. Economiile, cel puþin cele din punct de vedere energetic, ar fi uriaºe. Nu-i normal sã consumi utilitãþi de peste 20 de miliarde lunar, în condiþiile în care produci 5.000 de tractoare pe an.
Salvarea vine tot de la stat. Rambursînd TVA în jur de 15 milioane de lei lunar, tractoriºtii vor avea jumãtate din fondul de salarii asigurat numai de aici. Rãmîne în aer cealaltã jumãtate, utilitãþile, hangaralele la salarii ºi, ce-i mai grav, datoriile uriaºe istorice. ªi mã îndoiesc teribil cã acestea vor putea fi stinse cu livrãrile la export. Poate doar cu vînzarea pe bucãþi a terenurilor ºi a halelor cãtre investitori interesaþi. Astfel, pe platforma cu pricina ar putea apãrea mii de locuri de muncã de care braºovenii au atîta nevoie.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
