* În dimineaþa de 22 decembrie 1989, singurul cotidian braºovean aflat pe tejgheaua chioºcurilor de difuzare a presei era oficiosul PCR * Dupã 16 ani de presã scrisã, în care s-au nãscut ºi au murit zeci de publicaþii, ieri, de ziua
mondialã a libertãþii presei, patru cotidiane braºovene ºi-au salutat cititorii
În dimineaþa de 22 decembrie 1989, singurul cotidian braºovean aflat pe tejgheaua chioºcurilor de difuzare a presei era oficiosul PCR. Era prima dimineaþã cînd oamenii cumpãrau ziarul, în schimbul a 50 de bani, pentru a-i da foc în vãzul tuturor. Avea sã fie ºi ultimul numãr, pentru cã, peste noapte, din rotativa care tipãrise aproape 40 de ani „Drum nou“ a ieºit „Gazeta de Transilvania“. Primul numãr, serie nouã, datat 23 decembrie 1989, purtînd pe frontispiciu bandã tricolorã, a fost împãrþit gratuit. Abia dupã un an ºi jumãtate, în 2 iulie 1991, a vãzut lumina zilei, în aceeaºi tipografie, „Mesager“. Primul cotidian postdecembrist nou-nouþ al Braºovului. Între timp însã, „Gazeta de Transilvania“ îºi pierduse oricum monopolul pe piaþa presei locale, deºi pornise la drum cu fireºti avantaje: o piaþã deja formatã ( inclusiv abonamente ºi vadul de micã publicitate) moºtenite din vremea fostului „Drum Nou“, un stoc de hîrtie, un sediu de redacþie central ºi o echipã de ziariºti profesioniºti.
„Replica“, primul ziar interzis înainte de alegerile din 1990
Primul concurent serios al Gazetei a fost un sãptãmînal înfiinþat de cîþiva studenþi, ziar care s-a nãscut chiar în primele zile din ianuarie 1990. Sãptãmînalul „Replica“ a cîºtigat relativ uºor audienþã în rîndul cititorilor, mai cu seamã printre cei care îºi doreau o altfel de presã. „Replica“ ºi-a asumat din start dreptul de a critica inclusiv Puterea, reprezentatã atunci de FSN ºi Ion Iliescu, de a dezvãlui culisele politicii. Sãptãmînalul a atins dupã cîteva apariþii un tiraj de peste 25.000 de exemplare. A ºi plãtit pentru asta. Cu o lunã înainte de alegerile din 20 mai 1990, „Replica“ a fost practic interzisã. Teoretic, pentru cã devenisem un stat cu pretenþii democratice, s-au gãsit ºi cîteva motive. Tipografia, în baza unui ordin al Ministerului Culturii care îi dãdea dreptul sã „trieze“ clienþii, a refuzat sã mai tipãreascã „Replica“ „din lipsã de spaþiu“.
Lecþia de greva foamei
Cei zece tineri care scriau, administrau ºi difuzau ziarul au decis sã protesteze prin greva foamei. „Amuzant a fost cã nimeni la ora aceea nu ºtia exact cum se face greva foamei. I-am pus în mare încurcãturã ºi pe cei de la Spital, care trebuiau sã respecte, la rîndul lor, procedurile privind analizele medicale. Am protestat noi aºa vreo cinci zile, am negociat chiar ºi cu Emil Stoica, pe atunci preºedintele CJFSN, ni s-au fãcut promisiuni, degeaba...“, povesteºte unul dintre foºtii redactori. „Replica“ a reapãrut abia în septembrie ’90, dar în decembrie ºi-a încheiat definitiv apariþia, dupã ce rectorul de atunci al Universitãþii, actualmente consilierul local PSD Sergiu Chiriacescu, n-a mai fost de acord sã cedeze spaþiul pentru redacþie în clãdirea Rectoratului. Dintre foºtii studenþi care au însemnat „Replica“, trei s-au stabilit apoi în strãinãtate, unul ºi-a continuat studiile la Cluj, altul a devenit ofiþer de Poliþie. Marius Stoianovici, Alexandru Ghiza, Dan Lambuþchi ºi Horia Salcã au continuat sã facã presã. Ultimii doi au renunþat în urmã cu cîþiva ani.
’90, anul cu cele mai multe publicaþii
1990 a fost anul celor mai multe publicaþii braºovene. Mai devreme sau mai tîrziu, toate au sucombat. Unele ar fi putut avea ºanse, dar au ratat managerial. Altele pãreau sortite eºecului încã de la primul numãr. Sãptãmînalul „Gîndul Liber“, apãrut în martie ’90, reuºise, spre finele anului, performanþa unui tiraj de 100.000 de exemplare, pentru ca în vara lui ’91 sã se prãbuºeascã. Ameþit de succes ºi prinzînd gustul traiului pe picior mare, patronul Viorel ªercaru a reuºit, într-un timp record, sã prãpãdeascã toþi banii. Dupã ce ziarul a falimentat, ªercaru a încercat o redresare financiarã înfiinþînd, dupã moda vremii, jocul de întrajutorare „Buzunarul Bunicii“. Un alt eºec rãsunãtor care l-a adus la sapã de lemn ºi l-a fãcut dator vîndut pe omul care la un moment dat era unul dintre „puternicii“ oraºului.
„15 Noiembrie“ a trãit cîteva luni
Un alt sãptãmînal, nãscut dintr-o idee generoasã, în vara lui ’90, ºi dispãrut din cauza sãrãciei, în ianuarie ’91, a fost „15 Noiembrie“. Iniþial, publicaþia a fost finanþatã, atît cît sã porneascã la drum, de Asociaþia ºi Sindicatul „15 Noiembrie“. Sãptãmînalul „15 Noiembrie“ a fost unul dintre organizatorii primei Întîlniri a Rezistenþei Române. Numele lui Mircea Sevaciuc se leagã, de asemenea, de acest ziar. Sevaciuc era liderul sindicatului „15 Noiembrie“ ºi primul lider sindical care a avut curajul sã-i cearã lui Ion Iliescu, într-o întîlnire la care participau înalte oficialitãþi de stat ºi locale, sã demisioneze din funcþia de preºedinte al României, „dacã îºi iubeºte þara“. Curînd, au dispãrut de pe scena opiniei publice ºi sãptãmînalul ºi Sevaciuc.
Extaz ºi declin cu Ecran magazin
Au mai trecut prin viaþa braºovenilor, în anul cînd politica stîrnea pasiuni ºi patimi, nume de „periodice“ cu perioadã nedefinitã de apariþie, ca „Avîntul“ (publicaþie a PNÞCD), „Politica“ (un sãptãmînal de opinie), „Glasul“ (ziar al „sindicatelor libere“), „Perspective liberale“ (PNL), „Libertate cu dreptate“ (supliment al revistei „Astra“), „Opoziþia“ (ziar de atitudine) ºi, fie-mi iertatã omisiunea, poate ºi altele pe care timpul le-a îngropat în uitare. O evoluþie care a cunoscut extazul ºi declinul, un fenomen aproape, este sãptãmînalul „Ecran Magazin“. Apãrutã tot la începutul anilor ’90, aceastã revistã de divertisment a reuºit sã ajungã, prin 92-93, la un tiraj uriaº: 500.000 de copii difuzate în toatã þara. Cum a crescut spectaculos, tot aºa a fost însã pãrãsitã de fanii care s-au îndreptat spre puzderia de publicaþii de gen.
„Mesager“,
primul cotidian
Deºi discuþii despre apariþia unui al doilea cotidian al Braºovului s-au purtat încã din ’90, în mai multe variante ºi în jurul a mai multor echipe, primii care au reuºit sã punã în aplicare proiectul au fost sindicatele braºovene, reunite atunci în Convenþia Sindicalã Teritorialã. Condiþia, pusã de echipa de ziariºti ºi acceptatã de sindicaliºti, era ca acest ziar sã aibã „mînã liberã“. Redactorul-ºef care a avut meritul de a fi scos de sub tipar, la 2 iulie 1991, acest cotidian a fost Marius Petraºcu. Ziarul apãrea în format mic, patru pagini, „alb-negru“ ºi costa, la început, 3 lei. Fãrã campaniile de promovare cu care sîntem obiºnuiþi astãzi, uºor-uºor, cotidianul a cucerit piaþa. Era perceput ca „ziar de opoziþie“. În cele doar patru pagini A4, braºovenii puteau citi, de cinci ori pe sãptãmînã, ºtiri locale, anchete „incomode“, reportaje, interviuri, editorial, sport, ºtiri externe ºi, evident, rubrici de micã ºi mare publicitate. Dispunea de telefon cu fax, aparaturã consideratã modernã în acele zile într-o redacþie, unde unealta de bazã era încã maºina de scris. Înainte de a împlini un an de la lansare, „Mesager“ ºi-a schimbat formatul, apãrînd în patru pagini mari, tipãrite la douã culori. ªi-a împrospãtat echipa, astfel încît, în ajunul alegerilor din septembrie ’92, tirajul depãºea 10.000 de exemplare.
„De ce a apãrut regele pe prima
paginã?“
În acea toamnã electoralã, imediat dupã ce Convenþia Democraticã a pierdut în faþa PDSR, s-a produs prima schimbare la vîrful Convenþiei Sindicale, fostul lider fiind înlocuit. O parte dintre reproºurile aduse acestuia au fost legate de ziarul ai cãrui patroni erau totuºi sindicatele. Cap de acuzare: „de ce a apãrut regele pe prima paginã?“. Alte imputãri se refereau ºi la o prea mare susþinere, în campania electoralã, a Opoziþiei. În ianuarie ’93, s-a produs prima scindare a redacþiei, o parte dintre ziariºti demisionînd, pentru a înfiinþa cotidianul „Alternativa“. Peste cîteva luni, un alt grup de ziariºti a pãrãsit „Mesagerul“, pentru a lansa în septembrie cotidianul „Transilvania Expres“. Cotidianul „Mesager“ a tras oblonul în ultima zi a lunii noiembrie ’93, rãpus de datorii. Nu mult timp dupã aceea, liderul sindical care preluase societatea editoare a „Mesager“ a fost cercetat ºi acuzat de fraude ºi corupþie, nu neapãrat legate de ziar, fiind chiar închis pentru o vreme. Un alt lider, cu influenþã de decizie în ziar, a fost de asemenea închis, dupã ce s-a dovedit cã pretindea mitã la repartizarea locuinþelor. Un altul, implicat în afaceri necurate, a fugit în America. Societatea editoare a „Mesager“ a lãsat un loc alb în cãrþile de muncã ale angajaþilor care au muncit, într-o perioadã sau alta, acolo. Printre ziariºtii care au semnat în Mesager ºi fac încã ºi astãzi presã sînt Oltiþa Stiuj, Marius Stoianovici, Stoica Enache, Alexandru Ghiza, Maria Petraºcu sau Vasile ªelaru.
„Transilvania Expres“, primul
în 8 pagini
În septembrie ’93, „Transilvania Expres“ a fost primul cotidian braºovean în 8 pagini, douã culori, tehnoredactat pe calculator ºi tipãrit pe offset. Maºinile de scris au fost de asemenea înlocuite de calculatoare. „Transilvania Expres“ a reuºit, dupã o perioadã relativ scurtã, sã detroneze „Gazeta de Transilvania“ de pe poziþia de lider de piaþã. Continuã sã fie, dupã aproape 13 ani de viaþã, lider pe piaþa localã.
Douã încercãri ratate
În 1993, în 26 ianuarie, apãrea „Alternativa“, un ziar început doar cu capitalul necesar avansului la Tipografie. În patru pagini mari, „alb-negru“, cu redacþie restrînsã, cu un management deficitar, ziarul a trecut, din decembrie acelaºi an, la apariþii sãptãmînale. Printr-o încercare de asociere cu un trust bucureºtean, el ºi-a schimbat denumirea în „Observatorul“. Acest nou cotidian a fost lansat în vara anului 1994, patru pagini, douã culori, tipãrit pe offset. ªi-a schimbat de trei ori redactorul ºef, a pierdut sprijinul bucureºtean ºi nu a apucat sã sãrbãtoreascã un an de la apariþie. S-a transformat pentru o vreme în sãptãmînal, iar apoi a sfîrºit dupã cîteva apariþii sporadice.
„Bunã Ziua Braºov“, minge între patroni
BZB, cum este în general cunoscut cititorilor, cotidianul „Bunã Ziua Braºov“ a apãrut în peisajul presei braºovene în 5 august 1995. Calculatorul nu mai era, de multiºor, un secret pentru presa acelui an. În opt pagini, douã culori, BZB avea de concurat cu alte douã cotidiene. Bine primit de cititori, ziarul ºi-a gãsit repede segmentul de piaþã potrivit. Dupã un an s-a extins la 12 pagini ºi un supliment.
Tirajul a crescut biniºor, fiind la mustaþã de liderul de piaþã de atunci. Era un ziar „tare“. Tocmai de aceea i s-a pregãtit o decapitare. Chiar din interiorul patronatului. La sfîrºitul anului 1997, între noul patron ºi echipa fondatoare a ziarului au apãrut tensiuni ireconciliabile.
Începutul lui ’98, încã o modificare la numele patronilor ºi, la vreo douã luni, încã una. Pînã în primãvarã s-au perindat mai mulþi directori. Înainte ca „Bunã Ziua Braºov“ sã fie preluat de un nou editor, cu mici excepþii, în data 3 mai 1998, redacþia a demisionat în bloc. Noul patron-editor a adus altã echipã. Apoi a schimbat un redactor-ºef ºi concepþia ziarului. Un nou val de demisii s-a înregistrat însã în redacþia BZB ºi la începutul anului 1999. Au urmat ºi dupã aceea schimbãri de formulã, dar ziarul a supravieþuit.
„Monitorul de Braºov “ a sfidat concurenþa
În primãvara anului 1998, „cunoscãtorii“ avertizau cã piaþa presei locale nu poate suporta încã un ziar. S-au înºelat. În 20 iunie 1998, se lansa „Monitorul de Braºov“. În mare parte cu aceeaºi echipã care pusese pe picioare ºi Buna Ziua Braºov, Monitorul de Braºov era al patrulea cotidian al urbei ºi, la vremea respectivã, al 12-lea din reþeaua Monitorul. Copertã complet color, 16 pagini, o structurã dinamicã ºi modernã, „Monitorul“ a obligat practic concurenþa sã þinã pasul, cucerind imediat mii de cititori, printr-o nouã filosofie de presã. S-a instalat încã de la lansare pe locul doi, lãsînd în urmã BZB ºi Gazeta.
Obiectiv a trãit
doar trei ani
În 17 noiembrie 2001, a mai apãrut un cotidian pe piaþa braºoveanã. Cu Obiectiv, erau din acel moment cinci ziare. Cotidianul nãscut mai degrabã dintr-o ambiþie a partidului aflat atunci la guvernare, n-a modificat cu nimic poziþiilor celorlalte ziare locale. Obiectiv ºi-a încetat apariþia în ultima zi a anului 2004. Din dorinþa de a-l reînvia, dar sub o nouã imagine ºi marcã, ºi cu ceva schimbãri în patronat, în februarie 2005 a apãrut pe piaþã, pur ºi simplu într-o dimineaþã, fãrã vreo lansare, cotidianul „Strada“. A dispãrut la fel de discret cum a trãit, în luna mai.
„Monitorul Expres“, aceeaºi echipã
Monitorul
Preluarea reþelei Monitorul, în 2000, de cãtre omul de afaceri Sorin Vintu ºi apoi plasarea ziarelor în francizã ºi plasarea unora dintte ele in curtea unor partide a dus la destrãmarea celei mai puternice reþele de presã localã care a existat în România.
Jocurile de interese politice ºi financiare ale noilor patroni ai „titlurilor“ Monitorul au fãcut ca ºi marca Monitorul de Braºov sã fie cumpãratã la sfîrºitul anului 2002 de omul de afaceri Alexandru Criºan. Cîteva luni mai tîrziu au apãrut primele divergenþe între redacþie ºi deþinãtorul titlului de ziar. Din cauza nerespectãrii obligaþiilor contractuale asumate de Criºan, echipa de jurnaliºti condusã de Marius Stoianovici, cel care a lansat ºi condus timp de cinci ani ºi jumãtate Monitorul de Braºov, a demisionat în bloc, la sfîrºitul anului 2003. ªi a continuat sã scoatã pe piaþã, din 5 ianuarie 2004, cotidianul Monitorul Expres. Criºan a încercat sã opreascã ziarul printr-un proces. A eºuat ºi în aceastã încercare ºi în cea de a pune pe piaþã o copie jalnicã a ceea ce era Monitorul de Braºov. Monitorul Expres duce mai departe spiritul Monitorul, rãmînînd de aproape opt ani „ziarul care vorbeºte cu braºovenii“. Ocupînd, neîntrerupt de la lansare, poziþia secundã pe piaþa localã de presã scrisã.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
