Vinerea Răstignirii
* Astăzi este Vinerea Mare, ziua în care Iisus Hristos a fost răstignit pe Muntele Golgota * Creștinii țin astăzi post negru, iar seara merg la biserică pentru a cînta prohodul Domnului
Vinerea Mare sau Vinerea Neagră este ziua în care Iisus Hristos a fost răstignit pe Muntele Golgota. Iisus se ruga în Grădina Ghetsimani cînd a fost prins, arestat, judecat de evrei și de romani, încoronat cu spini, bătut și batjocorit. Și-a purtat pe umeri crucea pînă în vîrful Golgotei, unde a fost răstignit între doi tîlhari. Ziua de azi se mai numește și Vinerea Seacă, pentru că în această zi credincioșii țin post negru pînă seara cînd merg la biserică pentru a cînta prohodul Domnului. După prohod se mănîncă anafură și se bea aghiazmă. Pe tot parcursul anului, credincioșii postesc vinerea în amintirea patimilor îndurate de Mîntuitor în această zi, spre iertarea păcatelor tuturor oamenilor.
Drumul Crucii
Vineri a fost ziua răstignirii. Pilat, guvernatorul roman, le-a poruncit soldaților să-l bată pe Iisus cu biciul, refuzînd să-l declare vinovat precum voiau reprezentanții bisericii. El l-a trimis pe Iisus la Irod, împăratul iudeilor, să-l judece. Acesta la rîndul său a refuzat să se pronunțe asupra vinovăției lui Iisus și l-a trimis înapoi la Pilat care, eschivîndu-se, a propus mulțimii adunate în curtea palatului să decidă soarta lui Iisus. Aveau de ales între un tîlhar, Baraba, care se făcea vinovat de foarte multe crime, și Iisus, care era învinuit că se declarase Fiul lui Dumnezeu. Mulțimea l-a eliberat pe Baraba și a cerut răstignirea lui Iisus. După ce i-a fost pusă în spate o cruce mare din lemn, Iisus a fost dus pe Dealul Golgota și răstignit împreună cu doi tîlhari condamnați la moarte. Pe crucea lui Iisus a fost pusă o plăcuță pe care scria în grecește, evreiește și latină: Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor (INRI). Cînd Iisus a murit s-a produs un cutremur mare, iar soarele s-a întunecat timp de cîteva ore. Catapeteasma altarului din templul iudeilor s-a rupt în două. Iisus a fost luat de pe cruce de către credinciosul Iosif din Arimateea și de Nicodim și înmormîntat într-un loc păzit de soldați romani. Trupul lui Iisus a fost înfășurat cu un giulgiu nou de in, îmbibat cu mirodenii după ritualul funebru al iudeilor. Cei doi au așezat trupul lui Iisus în mormînt acoperindu-i fața cu o pînză și astupînd cu o piatră foarte mare gura peșterii.
Prohodul Domnului
În Vinerea Mare nu se mai slujește Sfînta Liturghie, pentru că Însuși Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum, și se ține post negru. Prohodul Domnului de vineri seara este ultima etapă a tînguirii lui Hristos, Care se află acum în mormînt. La sfîrșitul slujbei se înconjoară biserica cu Sfîntul Aer, pe sub care trec apoi toți credincioșii. Numit și Epitaf, Sfîntul Aer este o pînză de in sau de mătase, de catifea sau de mușama pe care se află imprimată, brodată ori zugrăvită icoana înmormîntării Domnului. Epitaful simbolizează trupul mort al lui Hristos. În intervalul acesta dintre răstignirea pe cruce și Înviere, pentru ca moartea Lui să nu pară iluzorie oamenilor, Fiul lui Dumnezeu a lăsat trupul Său să zacă în mormînt trei zile și în acest timp S-a coborît cu sufletul la iad, sfărîmîndu-i porțile. Trăind timp de trei zile numai prin suflet, Iisus a voit să ne arate că este posibilă o viață spirituală, biruitoare și fericită, și fără de trup. Pînă la El, oricine murea se ducea la viața chinuită din iad, întrucît toți treceau pragul eternității cu sufletul transfigurat de păcat. Aceste trei zile de viață ale lui Iisus cu sufletul despărțit de trup formează începutul Raiului. Din acest moment, sufletele celor drepți sînt așezate în Rai pînă la Învierea lor cu trupurile. Această înviere, numită și Învierea de Obște, va avea loc la a doua venire a Mîntuitorului. Un alt motiv pentru care Iisus s-a pogorît la iad a fost acela de a încredința și celor de acolo, care au trăit pe pămînt înaintea Sa, Vestea cea bună a mîntuirii neamului omenesc de sub robia diavolului și a păcatului.
Drumul Crucii la Ierusalim
Toate bisericile creștine din Țara sfîntă fac procesiuni religioase, dar cele mai impunătoare și mai mărețe sînt cele ortodoxe și catolice. Cele catolice sînt legate mai ales de cele două mari praznice: Sfintele Paști și Nașterea Domnului. În schimb, procesiunile ortodoxe sînt mai numeroase, mai tradiționale, legate mai mult de cult și de Evanghelie. Ele nu sînt simple obiceiuri, simple manifestații religioase, ci formează parte integrantă din viața intimă duhovnicească a Ortodoxiei la Sfintele Locuri. Procesiunea din Vinerea Mare începe dimineața cînd se adună 12 arhierei, cu tot clerul și cu o mulțime de pelerini, la biserica de la Pretoriu, unde se citesc Ceasurile Împărătești. După ceasuri, la ora 10.00, tot poporul, cu preoți și arhierei, pornește în mare procesiune de la Pretoriu pînă sus, la Biserica Sfîntului Mormînt. Se străbate Drumul Crucii, în fruntea procesiunii mergînd arhiereii, în veșminte de doliu, ducînd pe mîini o cruce mare de lemn de 1,5 m, în care se păstrează o parte din lemnul original al Sfintei Cruci. Credincioșii țin în mîini lumînări aprinse. Din loc în loc, fac popasuri unde, după tradiție, a căzut Domnul sub cruce. Poporul îngenunchează și arhiereii citesc Evangheliile Sfintelor Patimi. La urmă, se intră cu procesiunea în Biserica Sfîntului Mormînt, iar clericii urcă și înfig Sfînta Cruce în stînca Golgotei, pe locul unde a fost răstignit Mîntuitorul. Aici se citește Evanghelia Răstignirii Domnului. Cîțiva episcopi și preoți stau de strajă lîngă Sfînta Cruce, pînă ce o sărută tot poporul. Procesiunea răstignirii Mîntuitorului ia sfîrșit cu o mișcătoare predică, rostită de un mitropolit. Seara are loc o nouă procesiune, Prohodul Domnului, care se încheie la ora 3.00 după miezul nopții.
Cetatea Sfîntă
Pentru creștinii din lumea întreagă, Ierusalim este orașul patimilor și al Învierii lui Iisus Hristos. În fiecare an, în preajma Sfintelor Paști, grupuri de credincioși vin aici în pelerinaj, pentru a reconstitui simbolic ultimele zile din viața Mîntuitorului. Pretutindeni, Ierusalimul este presărat cu locuri sfinte. Pe Muntele Zion, situat în afara vechii citadele din centrul Ierusalimului, se afla Cenaculum. În această încăpere se crede că Iisus a luat cea din urmă cină, alături de cei 12 ucenici ai Săi, înainte de a fi trădat de Iuda Iscarioteanul. Muntele Măslinilor se ridică tot în afara zidurilor străvechii cetăți. Pelerinii se îndreaptă spre acest munte pentru a vizita Biserica Tuturor Neamurilor, construită între 1919 și 1924, prin contribuția financiară a 16 state. Curtea lăcașului cuprinde (pe o suprafață de aproximativ 1.200mp) mica Grădină Ghetsimani - sau ce s-a mai păstrat din ea - unde Iisus și-a petrecut în rugăciune noaptea dinaintea patimilor, așteptînd să fie prins și judecat. Se spune că opt măslini din Ghetsimani sînt atît de bătrîni, încît au ascultat rugile Mîntuitorului din acea noapte. În interiorul bisericii, în fața altarului, se află o bucată din piatra pe care Iisus s-a rugat atunci. Întîmplări din noaptea agoniei, precum sărutul lui Iuda și arestarea lui Iisus, sînt reprezentate aici prin cîteva mozaicuri.
Obiceiuri din Vinerea Mare
Se crede că cine nu mănîncă nimic în Vinerea Mare va fi sănătos, nu îl va durea niciodată capul și va ști că moare cu trei zile înainte de a se întîmpla aceasta.
Este bine ca atunci cînd te scoli să calci pe o bucățică de fier, pentru a fi ferit tot anul de lovituri.
Se spune că cine se scaldă în rîu înainte de a răsări soarele, nu va mai avea probleme cu oasele și va fi sănătos tot anul.
Se spune că dacă plouă în Vinerea Seacă anul va fi mănos, iar dacă nu plouă, anul va fi neroditor.
În această zi nu se spală rufe, deoarece se crede că viața celui care spală aceste haine poate fi spălată odată cu rufele.
Nici fierarii nu bat cuie în aceasta zi, interdicția provenind tot de la simbolul crucificării.
Nu se coace pîine, nu se ară, nu se seamănă și nu se sădesc pomi, întrucît nu vor rodi.
Cel care moare în vinerea Paștelui, va ajunge direct în Rai.
Cine se tunde în vinerea Paștelui nu va avea dureri de cap tot anul.
Nu se lucrează la cîmp că iese sec, nu se coase, că orbești.
Vinerea Mare este ziua în care femeile coc pasca, fiind singura coptură care se face pentru că alte aluaturi nu cresc.
Se culeg flori pentru Christos și se merge în haine bune la biserică, se înconjoară biserica apoi se merge acasă cu lumînarea aprinsă și se înconjoară casa. Lumînarea se păstrează la icoana Maicii Domnului și se aprinde la vreme rea.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
