Cu riscul de a-i supăra pe suporterii steliști, nu pot să nu remarc faptul că, deși mă bucur, pe de o parte, pentru victoria Stelei, nu pot să nu mă întristez pentru faptul că aceasta nu face decît să-i umfle și mai tare mușchii patronului Becali. Parcă și văd transmisiile tv pe toate canalele ale politicianului de Pipera: Sînt cel mai tare! Sînt cel mai puternic! Eu fac politică pentru că trebuie să conducă cineva și țara asta! Sînt miliardar! Fac ce vreau cu milioanele mele! Tăriceanu e un politician gîndac! Eu sînt politicianul-monstru! Nimic mai puțin adevărat - Gigi Becali este politicianul monstru care, într-o societate normală, ar fi fost cel mult ridiculizat și în nici un caz ridicat la stadiul de erou național pentru o performanță care nu-i aparține. Parcursul Stelei se datorează în primul rînd jocului băieților, tacticii antrenorului Olăroiu și entuziaștilor suporteri. Cu Becali sau fără el în tribuna oficială sau pe ecranul televizoarelor, rezultatul nu cred că ar fi fost schimbat. Grav mi se pare însă faptul că rezultatul Stelei se punctează în ochii electoratului drept un mare merit al patronului Gigi Becali, iar acesta, cu partidul lui de buzunar, ar putea ajunge chiar să conteze în sondaje. Asta de parcă intenția de vot ar trebui să aibă vreo legătură cu golurile înscrise sau primite în cupa UEFA. Într-o țară în care pîinea devine din ce în ce mai des o problemă pentru oameni, circul dat gratis cetățenilor pare să fie suficient pentru ca modele și valori tradiționale să fie aruncate la gunoi, iar mitocănia să devină o virtute admirată de milioane de români.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
