Viaţă de cîine

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Roxana STOICA » Andrei PAUL » Simona SUCIU, 14.04.2006

* De la începutul anului, 244 de braşoveni au fost muşcaţi de cîinii vagabonzi
* Cîinii fără stăpîn prinşi de hingheri sînt exterminaţi după 14 zile
* La azilul din Triaj, peste 800 de căţei aşteaptă să fie înfiaţi de un stăpîn cu suflet

Sînt acuzaţi că muşcă şi că pot ucide. Că umblă în haite şi pun în pericol viaţa copiilor şi liniştea cartierelor. Sînt acuzaţi că strică imaginea oraşului şi a ţării. Cei mai mulţi braşoveni se tem de ei. Alţii îi apără. Unii le cer moartea. Alţii sînt gata să doneze bani, dar nu prea mulţi, pentru a-i şti ocrotiţi pînă la sfîrşitul vieţii în adăposturi. Disputa legată de cîinii vagabonzi durează de peste zece ani. Au fost perioade în care maidanezii au fost decimaţi cu cruzime. Alteori, hingherii au alergat degeaba pentru a-i prinde fără să-i chinuiască. Adăposturile sînt insuficiente pentru căţeii străzilor. Puţini se aleg cu un stăpîn grijuliu. Cei mai mulţi sînt alungaţi chiar din curţile oamenilor. Pe străzi se sălbăticesc. Devin răi. Şi muşcă. E felul lor de a lupta pentru dreptul la o viaţă de cîine.

244 de braşoveni muşcaţi de cîini

244 de braşoveni au fost muşcaţi de cîini vagabonzi numai de la începutul anului. Anul trecut, în aceeaşi perioadă, au fost înregistraţi doar 182 de braşoveni cu răni provocate de muşcătura unui cîine, în 147 de cazuri oamenii fiind nevoiţi să facă şi tratament. Cele 244 de cazuri din acest an sînt doar braşovenii care au cerut ajutor medicilor. 90 dintre ei au rămas în tratament. „Numărul victimelor muşcăturii de cîine creşte din ce în ce mai mult. Cei mai atacaţi sînt adulţii. Iar cei mai periculoşi sînt cîinii care se aciuează în jurul fabricilor şi uzinelor sau instituţiilor importante din Braşov. Locuri foarte agomerate“, spune Carmen Reit, asistent medical la Dispensarul Antirabic Braşov.

Mai puţini cîini decît acum patru ani

Flavius Bărbulescu, şeful Serviciului Public de Gestionare a Animalelor, susţine însă că, faţă de acum patru ani, cînd a fost înfiinţat serviciul, numărul cîinilor vagabonzi din Braşov a scăzut. „Cîini pe străzi sînt, dar nu mai vezi haite de zece, douăzeci, ca în urmă cu trei ani. Şi nici prin parcuri nu-i mai vezi tolăniţi la soare, fără nici o grijă. Lumea s-a obişnuit cu hingherii. Cum apare cîte un maidanez pe la blocuri, cum ne sună să mergem să-l ridicăm“, spune Flavius Bărbulescu.

În cartiere se vede altfel

E adevărat că prin centru nu prea mai sînt cîini. Poate şi pentru că mulţi s-au refugiat în cartiere. Unde, mai ales acum în primăvară, au fost adevărate bătălii nocturne între haite. Şi destui braşoveni ameninţaţi de colţii dulăilor mai fioroşi. Directorul SPGA are mai multe explicaţii pentru prezenţa cîinilor pe străzi. „Majoritatea cîinilor nu sînt de fapt vagabonzi, ci cîini cu stăpîn. Dimineaţa sau seara, mulţi dintre cei care stau la bloc dau drumul cîinelui să-şi facă nevoile pe-afară“, afirmă Bărbulescu. O altă categorie este cea a cîinilor care trăiesc în incinta unor întreprinderi şi care ajung în stradă prin spărturile din gard sau pur şi simplu pe poartă. „Avem însă înţelegeri cu majoritatea întreprinderilor şi societăţilor comerciale mari din Braşov. Chiar acum sîntem chemaţi la CET, pentru a ridica toţi cîinii din curtea societăţii. Aşa se întîmplă în mai toate cazurile: sîntem solicitaţi, muncitorii sînt anunţaţi şi li se dă dispoziţie să adune cîinii, noi venim şi-i ridicăm“, susţine directorul SPGA.

Condamnaţi la moarte

Ieri după-amiază, vînătoarea de maidanezi din zona CET a început puţin după ora 16.00. Exact cînd angajaţi ies din serviciu. „Capturarea patrupezilor a decurs fără probleme. Au fost prinşi nouă cîini, iar mîine vor reveni pentru două căţele cu pui“, spune Flavius Bărbulescu. Cei nouă cîini au fost duşi la adăpostul pentru cîini de la Stupini, unde vor fi ţinuţi 14 zile, după care, potrivit procedurii, vor fi euthanasiaţi. Cam asta e soarta tuturor maidanezilor fără stăpîn.

Cifrele vînătorii

În 2005, Serviciului Public de Gestionare a Animalelor a adunat de pe străzi 5.038 de cîini, din Braşov şi alte şase localităţi din judeţ cu care are contracte pentru serviciul de ecarisaj. 4.992 dintre aceştia au fost euthanasiaţi, iar 46 au fost revendicaţi. În anul 2006, numărul cîinilor capturaţi a ajuns la 1.572 numai în primul trimestru. Este adevărat că şi numărul contractelor cu alte localităţi a crescut de la 6 la 14. Din cei 1.572 de cîini capturaţi, au fost euthanasiaţi 1.560. Doar 12 au fost revendicaţi de stăpînii lor.

Cîini aduşi cu camionul

Numărul cîinilor „comunitari“ în Braşov creşte şi cu cei aduşi de „binevoitori“ din alte oraşe. Nu cîte unul-doi, ci cîte o dubiţă-două, iar uneori chiar cu camionul. „Nu ştiu cine procedează aşa. Dacă fiecare judeţ şi oraş ar avea un astfel de serviciu, problema ar fi rezolvată. Sigur, este mult mai ieftin să arunci cîinii într-un alt judeţ, dar o astfel de soluţie nu poate să dureze la nesfîrşit“, crede Bărbulescu. El se plînge că echipajele serviciului au avut de mai multe ori de adunat cîinii părăsiţi în marginea oraşului, mai ales în Triaj. Animalele au fost aduse cu camioane sau dubiţe cu numere de Argeş, Bucureşti, Covasna, Harghita, Prahova şi chiar Teleorman.

Proiect de lege pentru o viaţă mai scurtă

SPGA şi serviciul similar din Bucureşti au iniţiat un proiect de lege care să reducă perioada de întreţinere a cîinilor în adăposturi, după capturare, de la 14 la 3 zile. „Este o cheltuială foarte mare să întreţii atîţia cîini, timp de 14 zile, ca în cele din urmă tot să-i euthanasiezi. Trei zile sînt arhisuficiente pentru ca stăpînii să îşi recupereze patrupedele. Oricum, cei mai mulţi dintre cei care îşi revendică animalele o fac chiar în ziua capturării. Cît despre adopţii, în cei patru ani de cînd funcţionăm, am avut doar trei, mari şi late“, spune Flavius Bărbulescu. Actuala Lege 227/ 2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a cîinilor fără stăpîn prevede o perioadă obligatorie de 14 zile în care cîinii trebuie păstraţi în adăpost, timp în care trebuie hrăniţi suficient şi supravegheaţi medical. Bugetul SPGA este de aproximativ şase miliarde lei, sumă obţinută în special din contractele încheiate cu primăriile din judeţ.

Cei mai norocoşi

Maidanezii mai norocoşi ajung la azilul pentru cîini din Triaj. Aici au parte de îngrijire, cîte zile au. Azilul aparţine asociaţiei pentru protecţia animalelor „Milioane de prieteni“ şi găzduieşte peste 800 de cîini fără stăpîn. Majoritatea sînt potăi de pe stradă, cu mutre simpatice, dar se găsesc şi cîţiva cîini de rasă printre ei. Pierduţi sau părăsiţi. Fiecare are cuşca lui, chiar dacă stau în ţarc, cîte trei-patru laolaltă, sau singuri, afară. „O parte dintre ei provin dintre cîinii accidentaţi pe stradă, pe care sîntem solicitaţi să-i luăm, sau cîini bolnavi“, spune Carmen Barbu. Aşa este Smoală, cîinele care anul trecut a fost găsit în smoală fierbinte, la Făgăraş. A fost băgat acolo de cîţiva oameni care voiau să se distreze pe seama lui.
„Medicul şi veterinarul nostru l-au tuns pînă la piele atunci. Era plin de arsuri. A fost o perioadă foarte grea, şi pentru el, şi pentru noi. Nu putea să se atingă de nimic. A trebuit să-l ţinem în căldură, în condiţii sterile, dar şi-a revenit, şi dintr-un schelet a devenit un cîine foarte frumos şi foarte prietenos. Şi foarte recunoscător“, îşi aduce aminte administratorul azilului.

Părăsiţi de stăpîn

Alţii au avut un stăpîn, dar, din diverse motive, au rămas singuri. Aşa este şi setterul Lady, care de ani întregi aşteaptă, cu o privire tristă, să-şi revadă stăpînul. Şi Billy, canişul alb care a fost adoptat de Crăciun, fusese părăsit de primul stăpîn. Un alt Billy, care vine din Rîşnov, a ajuns la azil după ce stăpîna lui a făcut infarct şi a murit. Cîinele a rămas pur şi simplu singur, închis în casă. Cel mai bine se adaptează la azil cîinii luaţi de pe stradă. Asta pentru că au scăpat de foame. Şi au parte de mîngîiere în loc de bătăi. Vor trăi la azil pînă la adînci bătrîneţe. Nu sînt euthanasiaţi, chiar dacă nimeni nu vrea să-i adopte.

„Iarna este cea mai grea perioada a anului şi pentru căţei, şi pentru noi. Au nevoie de mai multă hrană, au nevoie de mai multă caldură. Au nevoie de donaţii. Lemne, cuşti, medicamente, mai ales antibiotice şi vaccinuri, pentru că şi ei se îmbolnăvesc, ca şi oamenii. Şi cartoane, cîrpe, prosoape, paie, tot ce le putem oferi aşternut, să nu sufere de frig. Dar dincolo de donaţii, cred că cel mai frumos dar pe care cineva l-ar putea face unui cîine este să-i găsească o familie. Sînt cîini buni, care au trăit foarte greu, şi apreciază foarte mult dragostea unui stăpîn. Şi n-au nevoie decît de o bucăţică din mîncarea noastră şi de un colţ unde să se poată odihni. Într-un colţ de curte sau de garaj se găseşte întotdeauna loc şi pentru un cîine.“
Cristina Lapis, preşedintele asociaţiei pentru protecţia animalelor „Milioane de prieteni“

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: