Băsescu a primit ieri botezul primelor huiduieli de cînd e președinte. Le-a încasat cu dinții strînși, chiar cînd intra în sediul CNSAS. A ieșit însă bine. Și din clădire și din criza care părea să arunce în aer toată suflarea politică. Cu zîmbetul prezidențial refăcut. Cît de bine s-au aranjat lucrurile și mai ales pentru binele cui, asta om mai trăi și-om mai vedea. Și pentru Ticu Dumitrescu războiul s-a terminat cumva bine. Oricum, așa cum îl știm, și-a rezervat ultimul cuvînt. A lăsat să se înțeleagă că el a rezolvat de fapt criza. Renunțînd la președinția Colegiului, dar nu și la calitatea de membru. Nu-i rău nici faptul că, în final, în fruntea CNSAS a fost ales istoricul brașovean Claudiu Secașiu. Un nume fără pată. Și cu minte. Ceea ce e chiar bine. Rău a sfîrșit însă Turianu. Nu că a rămas fără funcție. Ci pentru că s-a făcut de un mare, iertată-mi fie vorba, rahat. Dovedind, singur-singurel, că nu avea ce să caute la cîrma CNSAS. La nici o oră după părăsirea postului, în care n-a apucat să vadă nici măcar cotoarele unor dosare adevărate, s-a apucat să spună la televizor că Tăriceanu ar fi colaborat cu fosta Securitate. C-o fi sau n-o fi ce spune domnia sa, prostia făcută de fostul magistrat e fără scuză. Că a picat într-o capcană sau că nu știe regula de bază pentru a face astfel de acuzații, tot tîmpenie e. Ceea ce face să ne lămurim că înlăturarea bietei păpuși Turianu a fost de bine. Un singur lucru nu este clar în toată această ecuație. Dacă finalul acestei povești a ieșit așa de bine, unde este Dan Lazea, unul dintre cei unsprezece membri nou aleși, omul care a demisionat primul după izbucnirea scandalului? Și de ce umblă zvonul că ceva l-a speriat atît de tare, încît nu numai că nu se întoarce la CNSAS, ba chiar a hotărît să plece grabnic din țară?
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
