Un elev vrea să facă Partidul Literar

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Camelia ONCIU, 04.04.2006

* Manifestul PLR postat pe Internet îi îndeamnă pe români să lupte contra manelelor şi telenovelelor
* Pînă va fi gata partidul, Petre Flueraşu vrea să înfiinţeze o asociaţie a oamenilor înţelepţi
* Scriitorii şi politicienii braşoveni cred că ideea liceanului e o naivitate

Cea mai recentă invenţie în materie de politică este Partidul Literar Român, pe care visează să-l înfiinţeze un licean. El crede că numai aşa ne putem salva de manele, telenovele şi cărţile Sandrei Brown. Oamenii de cultură şi politicienii braşoveni văd totul ca pe o glumă bună. Petre Flueraşu, elev în clasa a XII-a, nu se dă însă bătut. El a postat „Manifestul Partidului Literar Român!“ cu speranţa că cetăţenii români din toate colţurile lumii se vor înscrie în PLR şi, împreună, vor schimba lumea. Încă n-a înscris partidul la tribunal, dar e pornit să militeze pînă în pînzele albe pentru înfiinţarea grabnică a acestui partid. „Începem din România, da, dar în scurt timp strigătul nostru va fi auzit în întreaga lume şi atunci masele de scriitori se vor uni sub steagul literaturii!“, crede elevul.

Tot românul discută politică. Iar cînd ar face ceva, dar n-are idee ce şi cum, înfiinţează partide. Treaba merge mai repede chiar decît înfiinţarea unui SRL. Imediat după 1989, pluripartitismul şi dreptul la liberă asociere au fost înţelese printr-un avînt nemaiîntîlnit de a constitui formaţiuni politice. Pe urmă, entuziasmul s-a mai domolit şi partidele s-au triat. Acum au rămas vreo zece. Cea mai recentă invenţie în materie de politică este Partidul Literar Român care vrea să ne salveze de manele, telenovele şi cărţile Sandrei Brown. Oamenii de cultură şi politicienii braşoveni văd totul ca pe o glumă bună.

Inflaţie de partide

Perioada cea mai fertilă în figuranţi pe scena politică românească a fost imediat după 1989. Copiind pe rupte din statutele partidelor deja înfiinţate, o puzderie de partide şi partiduleţe s-au iscat ca ciupercile după ploaie în peisajul tinerei noastre democraţii. Practic, doar cine n-a vrut nu şi-a făcut partid. Între timp, ne-am mai maturizat. Dar, din cînd în cînd, din rărunchii democraţiei încă suferinde mai zvîcneşte cîte un junghi dureros, cîte o idee de grupare politică nouă. Cum deschid gura spun că actualele partide politice sînt pline de corupţi şi au dus ţara de rîpă. Bineînţeles că reţeta salvării României din marasm o deţin ele, noile partide. De la o vreme, circulă pe Internet o nouă invitaţie de adeziune la un partid, denumit cum nu s-a mai pomenit nicăieri în lume: Partidul Literar.

De la bal, în tribunal

Propunerea înfiinţării Partidului Literar Român aparţine unui tînăr din Bucureşti. Petre Flueraşu, elev în clasa a XII-a, a postat „Manifestul Partidului Literar Român!“ cu speranţa că cetăţenii români din toate colţurile lumii se vor înscrie în PLR şi, împreună, vor schimba lumea. Încă nu a înscris partidul la tribunal, abia a înregistrat cîteva susţineri. E pornit să militeze pînă în pînzele albe pentru înfiinţarea grabnică a acestui partid deoarece „în România, nu mai sînt cultivate valorile cu adevărat importante, ca înţelepciunea, gîndirea complexă, dorinţa de a realiza ceva, ci maneaua şi incultura. Televiziunile, ziarele (majoritatea lor), toate contribuie, din păcate, la acest fenomen. De aceea, oamenii îşi doresc bani, îşi doresc femei şi uită de ei înşişi, de intelect, adică de singurul element care ne desparte de animale!“.

„Să distrugem incultura!“

Chemarea la lupta pentru eradicarea culturii de slabă calitate se face cu apelativul „Tovarăşii mei!“. Principalii vinovaţi de infuzia de filosofie de cartier sînt, în opinia fondatorului PLR, maneliştii, televiziunile şi ziarele paparazzi. „Să lovim cu pumnul în masă şi să ne cerem drepturile! Avem dreptul să fim la conducere şi doar printr-o revoluţie literară violentă putem face asta!“, spune manifestul. Petre Flueraşu, poet şi prozator atunci cînd nu e la şcoală, crede că „trebuie să luptăm cu ferocitate, să atacăm pe toate căile, fără milă şi să distrugem incultura“. Cei chemaţi să înfăptuiască schimbarea ar fi tinerii de vîrsta lui, recent trecuţi de majorat, care „nu trebuie să se lase impresionaţi de predecesorii săi“. După care, mişcarea va căpăta dimensiuni planetare. „Începem din România da, dar în scurt timp strigătul nostru va fi auzit în întreaga lume şi atunci masele de scriitori se vor uni sub steagul literaturii!“.

Conducătorii, nişte înţelepţi

Pînă la partid politic, Petre Flueraşu vrea întîi să înfiinţeze o asociaţie a oamenilor înţelepţi. Aceştia vor fi selectaţi după criteriul: „oameni cărora le pasă de viaţa lor, care vor sa se dezvolte pe plan intelectual. Nu trebuie să condiţionam aderenţa la această mişcare decît de înţelepciune“. După care, „pentru a schimba efectiv ceva, ar trebui înfiinţat un partid. Această ţară trebuie să progreseze cu oameni înţelepţi la conducerea ei. Liderul acestui partid ar trebui să fie un fanatic în sensul bun al cuvîntului. Eu sînt un fanatic. Recunosc asta cu toată mîndria pe care sînt capabil să o emit“, spune el.

Adeziuni firave

Adolescentul spune că a primit încurajări din toate părţile. „Am primit în general păreri pozitive, cu toate că oamenii se urnesc mai greu. Sînt sigur că, beneficiind de sprijinul unor personalităţi culturale, acest proiect se poate transforma într-un succes răsunător. Prin muncă şi tenacitate putem reuşi să salvăm cultura şi, o dată cu ea, această planetă“, crede el. Petre Flueraşu e în pragul de a finaliza o lucrare de mari proporţii care va cuprinde crezul unei astfel de organizaţii. Cînd doctrina va fi definitivată, va lansa Partidul Literar Român la apă. Ştie că va avea de dus o luptă grea cu mentalităţile şi simţul ridicolului. „Politicienii, oameni mediocri care au ajuns prin împrejurări fericite pentru ei, nefericite pentru ţară, la putere vor avea reacţii vehemente. Dar trebuie să trecem peste aceste reacţii fireşti şi să luptăm!“. Iar în final, va răsări soarele şi nu va mai apune nicicînd, căci: „partidul va avea şanse mari de reuşită!“.

„De ce e nevoie de un partid literar?“

Oamenii de cultură din Braşov s-au crucit cînd au auzit de asemenea partid. „Nu ştiu dacă merită atenţie. Un partid literar e o chestie care sfidează absurdul. Partidele nu trebuie să fie literare, de fizică, de chimie, de geografie, ci bazate pe un program politic“, consideră Doru Munteanu, scriitor şi directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Braşov. El se întreabă: „De ce e nevoie de un partid literar cînd avem Uniunea Scriitorilor şi Asociaţia Scriitorilor Profesionişti din România? Nemulţumirile faţă de proliferarea inculturii se pot rezolva şi pe alte căi. Dar, mă rog, e dreptul oamenilor să se asocieze în orice fel de grupare. Eu unul nu ader la niciun partid“, mărturiseşte scriitorul.

Scriitorii politicieni au eşuat

Scriitorul Alexandru Muşina, directorul Editurii Aula, crede că un partid literar nu va avea succes în România. „În 1991-1992, toţi scriitorii implicaţi în politică au eşuat. Nu i-a votat nimeni, chiar dacă apăreau la televizor şi erau nume prestigioase“, îşi aminteşte poetul. Pentru o cultură naţională sănătoasă, el are alte soluţii: „Televiziunile sînt dominate de comercial. Nu difuzează întîlniri cu cititorii, recitaluri de poezie, proza nu e cunoscută. Elevii de azi de liceu nici nu ştiu dacă există scriitori în viaţă. Ar fi bune două minute de cultură în jurnalele de ştiri“. Alexandru Muşina crede că „scriitorii nu pot fi băgaţi într-un partid. Dar pot avea activitate politică. Mario Vargas Llosa a candidat la preşedinţie în Peru şi a pierdut. Maiakovski s-a sinucis după ce s-a băgat în partidul bolşevic. Cred că ideea tînărului Flueraşu e o gogomănie“.

„Nu poţi impune valori printr-un partid“

„Gustul oamenilor nu-l dictează politica. Cine vrea manele va asculta manele. Manelele se manifestă agresiv, dar, oricum, fenomenul e în scădere. Cultura noastră e foarte diversă. A fost în comă tot timpul, nu numai acum. În perioada interbelică era la fel, scriitorii erau şi ei îngrijoraţi de viitorul culturii“, spune scriitorul şi profesorul universitar Andrei Bodiu, care îi recomandă viitorului şef al Partidului Literar Român să citească jurnalul („Calvarul“) lui Liviu Rebreanu. Cît despre o asemenea formaţiune politică, i se pare „o naivitate stupidă, o trăsnaie. Nu poţi impune valori printr-un partid. Deci, nu va avea sorţi de izbîndă“.

„Îmi pare rău pentru ei“

Politicienii noştri au păreri diferite. Unii cred că un partid literar e aberant, alţii că are nevoie de mai multă mediatizare. „N-are nici o şansă, pentru că nu de partide avem nevoie, ci de reformă şi de modernizarea vieţii politice“, este de părere liberalul N. V. Popa. El crede că alegătorii vor prefera tot vechile formaţiuni, indiferent ce partid ar apărea pe scena politică. Partidele existente au platforme program care vorbesc despre căile de dezvoltare a „culturii adevărate şi nu a kitsch-ului şi a celei suburbane“. „Am tot respectul pentru casta scriitorilor. Unii s-au descurcat excepţional în istorie. Nicolae Manolescu şi-a întrerupt brusc activitatea politică şi nu am înţeles de ce. Dar îmi pare rău pentru aceşti scriitori, dacă ei cred că au şanse cu un partid literar. Îmi pare rău şi pentru tînărul cu iniţiativa, îşi epuizează energia pe lucruri inutile“, spune senatorul.

Să fie concurenţă!

Ciprian Chiricheş, consilier local şi membru PD, mărturiseşte că, dacă n-a auzit de acest partid nu se poate pronunţa asupra şanselor lui în alegeri. „Mai întîi să fie mediatizat, să văd actele de înfiinţare, din ce partid s-a desprins, ce reprezentanţi are în administraţia locală, în Parlament şi apoi discutăm“, spune el. Nu poate aprecia nici ce sorţi de izbîndă au scriitorii în politică, în general, şi nici nu poate comenta cazul Nicolae Manolescu, pentru că nu ştie exact cine e şi ce-a făcut. Iar atunci cînd scriitorul a candidat la preşedinţie, el avea doar 15 ani şi la acea vîrstă nu făcea politică. „Partidul literar nu ar conta decît dacă ar prelua conducerea Năstase. Dar, oricum ar fi, concurenţa e bună“, crede Chiricheş.

„Un partid al culturii de porumb“

PSD-istul Vasile Kraila crede că înfiinţarea unui asemena partid e o glumă demnă de farsele lui Daniel Buzdugan. „Nu mă interesează acest partid. Nu mă interesează niciun partid nou, chiar dacă ar mai răsări vreunul n-ar avea şanse. Problema culturii nu se rezolvă prin înfiinţarea unui partid“, crede el. Cît despre căile prin care cultura noastră ar putea fi revigorată, consilierul local consideră că „acestea sînt incluse în programul guvernului, iar eu nu le ştiu fiindcă nu-s la guvernare“. Consilierul e convins că avem o cultură unicat, iar PLR nu poate fi decît „un partid al culturii de porumb“.

Hai la vot!

Dar tînărul Flueraşu nu trebuie să se descurajeze. S-au mai văzut cazuri de partide necredibile la înfiinţare, dar care au ajuns în cele din urmă la guvernare. Braşovenii care vor să citească manifestul PLR, o pot face la adresa http://www.scrie. com/topic.asp?l=0&t=1650. Pînă cînd va cîştiga alegerile, Flueraşu continuă să lupte contra manelelor, să plănuiască metamorfoza culturală românească în cele mai mici detalii, să-şi mai perfecţioneze gramatica. Sau să fluiere a pustiu.

Scriitorii şi politica

• După 1989, unii scriitori su simţit nevoia să se implice în politică. Erau cei cărora le fuseseră cenzurate operele, alţii îşi descoperiseră brusc priceperea într-ale politicii, alţii erau doar nişte oportunişti. Toma George Maiorescu îi reprezenta pe ecologişti. Epigramistul-avocat Mircea Ionescu Quintus e la liberali. Ţărăniştii l-au scos în faţă pe poetul Ioan Alexandru. Romulus Vulpescu a intrat în FSN, la fel ca Alexandru Piru, criticul. Adrian Păunescu s-a lipit de PSM. Partidul Alianţa Civică a candidat la preşedinţie în 1992 cu Nicolae Manolescu. Tot aici s-au înscris şi Ştefan Augustin Doinaş, Alexandru Paleologu, Stelian Tănase. C. V. Tudor a înfiinţat PRM. Ministru al culturii ajunge romancierul Petre Sălcudeanu, membru PSDR. Poeta din Basarabia Leonida Lari aderă la PNŢCD. George Pruteanu din independent, ajunge în PNŢCD. În 1990, au încercat ca independenţi şi Octavian Paler, Mircea Dinescu, Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu. Partidul Alternativa pentru România l-a avut ca fondator pe criticul Laurenţiu Ulici. Membră marcantă a PAC a fost poeta Ana Blandiana.

Partide sezoniere

În istoria recentă, au survolat ca nişte comete cerul vieţii politice din România mai multe partide cu doctrine sau denumiri cel puţin ciudate: Partidul Casa Română a Europei Democratice, Partidul Dreptăţii Sociale Noua Democraţie de Nord Vest din România, Partidul Liberal al Libertăţii din România, Partidul Radical Democrat, Partidul Unit Democrat al Romilor Rudarilor şi Lăutarilor din România, Partidul Liber Schimbist, Alianţa Muncitorească Libertatea Anticomunistă şi Antifascistă, Partidul Democrat din Cluj, Partidul Cooperatist, Uniunea Democratică Ţara Oaşului, Partidul Republican-Monarhist, Partidul Automobiliştilor, Partidul Pensionarilor.

Lege aspră

• Dacă în 1990, un partid se putea înfiinţa cu 240 de membri, ulterior pragul s-a ridicat la 10.000. În prezent, conform noii Legi a partidelor politice, un partid este obligat să prezinte lista cu 25.000 de semnături de susţinere, din cel puţin 18 judeţe. Dacă nu are activitate în 5 ani, partidul se autodizolvă. La fel, dacă n-a desemnat candidaţi în două campanii electorale parlamentare succesive.

„Iniţiativa e copilărească: un partid nou nu se face şi nu-şi face loc bătînd din palme, iar intelectualii nu-s o apă şi-un pămînt, sînt deosebiţi tocmai de vederile politice: unii sînt liberali, alţii naţionalişti, alţii social-democraţi ş.a.m.d.“
Conf. univ. dr. George Pruteanu

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: