Bãtrînii spun cã, în Postul Mare al Sfintelor Paºti, ca o încercare a credinþei, lumea este bîntuitã de legiuni de demoni, cum nu se întîmplã în nici o altã perioadã a anului. Pe noi au început însã sã ne bîntuie tot felul de fantome de preºedinþi încã înainte de Lãsatul Secului. Înviat, la fiece congres al revoluþionarilor, în fruntea voturilor, Lazãr Maior, eternul preºedinte al organizaþiilor de luptãtori între ei, ºi-a pictat ieri deasupra tronului înfipt pe scena mare a teatrului, de-a dreptul un citat din Evanghelia dupã Ioan. „Veþi cunoaºte adevãrul, iar adevãrul vã va face liberi“. Pãcatul lui. ªi-al celor care-i mai înghit trufia ºi minciuna. Adevãrul e cã adevãrurile acestui luptãtor pentru prezidii ºi onoruri se clatinã ºi se amestecã dupã cum bate vîntul mãririlor ºi privilegiilor personale. De vreo 17 ani se tot jurã ºi înjurã. Cînd cu unii, cînd cu alþii, cînd la un partid, cînd la altul, cînd la deputãþie, cînd cercetat prin vreun dosar. Uite, numai ieri. Dupã ce a promis tremurat de indignat, sãptãmîna trecutã, cã la congres îl va exlude în vãzul tuturor pe celãlalt mare actor al revoluþiei, Ion Iliescu, ºi cã vom auzi dezvãluiri cutremurãtoare despre crimele din decembrie ’89, ce-a ieºit din gura lui Maior? Cã Iliescu a fost exclus acum un an, dar sigur o sã mai fie exclus ºi cu acte. Dar altã datã. Cît despre demascãri, iar e încurcatã. „Astãzi nu mai avem cum“, a spus iubitorul de adevãr. Azi nu, e adevãrat. Cu siguranþã, nici mîine. Cã doar n-o fi ultimul congres la care Maior e reales?!
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
