Astăzi ar fi trebuit să fim la defilare sau măcar la un recital de poezii patriotice în care să ne ridicăm în slăvi conducătorul. Să-i mulțumim că există el și venerabila sa familie, iar noi sîntem tolerați pe lîngă el. Toți pupincuriștii, dintre care destui se dau azi democrați dizidenți și iau poziții critice, și-ar fi etalat băloșeniile pe tot ce era tipărit în acea zi pentru a-și putea păstra privilegiile și a putea urca în ierarhia comunistă. I-ar fi mulțumit pentru condițiile minunate în care trăim și viitorul de aur care ne așteaptă. Asta în timp ce am fi dîrdîit în blocurile neîncălzite, am fi învățat la lumînare sau la felinar (cum se întîmpla de destule ori) și ne-am fi petrecut ore în șir la cozi pentru te miri ce, în timp ce dădeam șpagă pentru un pachet de unt sau de carne sau orice alt produs necesar, pe care nu-l găseai oricît ai fi căutat. E greu să povestești asta copilului tău și, mai ales, e greu să-i explici cum ai acceptat o astfel de viață.
Era mai bine pe vremea lui Ceaușescu !, este cel mai periculos lucru pe care l-am auzit în ultimul timp. Aveam bani, aveam locuințe, aveam serviciu, sună completarea de fiecare dată. Nu contează pentru cei care spun asta că nu aveai ce să faci cu banii. Că apartamentul la bloc nu era al nostru, ci al statului, și că serviciul ți-l puteai pierde cu aceeași repeziciune ca și astăzi, dacă încercai să deschizi gura.
Uităm prea repede toate relele. Uităm și, atunci cînd le auzim, recunoaștem cu greu că am fost parte din imensa mascaradă în care puteam spune cu mațele ghiorțăind Îți mulțumesc, partid iubit, că m-ai hrănit!
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
