Ați simțit vreodată că vezica vă explodează în timp ce căutați disperați o toaletă? V-ați balansat de pe un picior pe altul, chircindu-vă de durere în timp ce vă căutați disperați cheile pentru a ajunge mai repede în casă, la baie? Dacă da, atunci știți ce înseamnă unul dintre cele mai cumplite chinuri pe care le poate îndura un om și care i se poate întîmpla oricui de cîteva ori în viață. Dar ce poți face atunci cînd simți asta în fiecare zi, în fiecare clipă, iar pentru a putea elibera lichidele, care amenință să-ți facă bucăți vezica, ai nevoie de sonde care costă sute de euro pe lună? Ce faci cînd ai doar 18 ani și, în loc să te plimbi liniștit de mînă cu o fată, tu ești singur cu boala ta, umezindu-ți buzele crăpate de sete, părăsit de toți cei care-și ziceau prieteni pînă mai ieri? Ce faci cînd afli, după îndelungate cercetări, că boala ta nu este pe lista celor pentru care ți-ar putea fi suportate costurile operației în străinătate de către stat, sume care echivalează cu valoarea unui apartament pe care nu-l ai? Ai putea să renunți. Să te chinui cu sondele cît mai poți, pînă cînd ai renunța să mai lupți și ai aștepta eliberarea de chin prin ridicarea la cer. Sau ai putea să lupți. Să te bați pentru dreptul tău la viață normală cu ajutorul celor din jur. Care-s puțini, dar ar putea fi înspăimîntător de mulți dacă și-ar asculta, preț de o secundă, sufletul. Care ar putea plăti costul unui bilet la o călătorie obișnuită. Călătorie spre o viață normală. Spre împlinirea unui destin. Acela de a fi preot și a putea să se roage pentru toți cei care l-au ajutat, dar și pentru ceilalți. Pentru sănătatea lor. Și dacă se poate și mai rămîne ceva, să ceară un pic de sănătate și pentru el - Alexandru, tînărul care, cu ajutorul tău, s-ar putea opri din fuga de moarte.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
