22, 33 sau 44 milioane lei pe lună. Pașaport diplomatic pentru el, soție și copiii aflați în întreținere. Telefon, transport gratuit pe orice. Ai crede că ești ori în Star Trek ori în ceea ce credeam că este defuncta Mare Adunare Națională a PCR. Nici pe departe. Sînt pensiile și drepturile pe care și le-au votat, pentru perioada cînd electoratul le va da un șut în fund, actualii parlamentari. În deplin consens. În 21 decembrie 2005. Fără culoare politică. Doar n-ar fi fost colegial. Aproape în unanimitate. Mai exact, cu trei abțineri. Anonimi, curajoșii! Aș fi vrut ca măcar unul dintre parlamentari să se opună. Să spună nu nesimțirii. Să-și poată privi în ochi alegătorii. Cărora le-au promis în campanie că le va fi mai bine. Și să nu riște să primească-ntre ochi un ou clocit, o roșie sau chiar o flegmă. De la cei pe care i-au prostit. Și care i-au trimis acolo să facă legi mai bune. Nu pentru ei. Pentru toți. Pentru cei care sînt luați drept proști. De către cei care și-au votat drepturile și obligațiile. Ce n-am aflat încă e unde se încadrează chiulul sau somnul în Parlament? La drepturi? Sau la obligații?
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
