Se redeschide cazul Roman

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Leonard COSTACHE, 24.11.2005

* Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a încheiat cercetarea preluării uzinei de autocamioane şi a trimis dosarul la Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel Braşov

Privatizarea celei mai mari platforme industriale din Braşov a intrat în atenţia Parchetului de pe lîngă Curtea de Apel. Parchetul şi Poliţia încearcă să afle cît de legal a fost modul în care omul de afaceri Ioan Neculaie a devenit acţionar majoritar la Roman. Foşti parteneri din Asociaţia Pro Braşov acuză că privatizarea uzinei Roman este frauduloasă şi ar fi fost pusă la cale de Ioan Neculaie în complicitate cu funcţionari bancari şi cu angajaţi de la Registrul Comerţului. Neculaie susţine însă că privatizarea este perfect legală şi aduce numai beneficii pentru Braşov. Miza acestei afaceri, calculată în lei vechi, se scrie cu unsprezece zerouri. Magistraţii Parchetului de pe lîngă Curtea de Apel Braşov au decis să şteargă praful de pe dosarul Roman, după ce investigaţia s-a împotmolit aproape doi ani la mai multe parchete locale.

Uzină luată pe 40 de mii de euro
Întreaga poveste a privatizării uzinei Roman a început în prima parte a anului 2004. Guvernul a înfiinţat atunci, prin ordonanţă de urgenţă, societatea comercială Pro Roman SA Braşov, care a primit drept principală atribuţie administrarea Parcului Industrial Roman. La momentul respectiv, 80% din acţiunile Pro Roman SA au fost primite de Asociaţia Pro Braşov. Această organizaţie fusese fondată de şapte oameni de afaceri din Braşov, printre care şi Ioan Neculaie. Povestea privatizării Roman este o mega-afacere în cinci paşi. Practic, întreaga uzină Roman l-a costat iniţial pe cel mai bogat braşovean din Top 300 cam cît un apartament cu trei camere.
Primul pas, împrumutul
La înfiinţarea Pro Roman SA, capitalul social al firmei a fost stabilit la 100 de mii de euro. Asociaţia Pro Braşov ar fi trebuit să pună la înfiinţarea societăţii 40 de mii de euro din capitalul social, dar organizaţia n-a avut aceşti bani la momentul respectiv. „Salvatorul“ a fost la momentul respectiv Ioan Neculaie. În februarie 2004, Asociaţia a împrumutat aceşti bani chiar de la unul dintre membri, nimeni altul decît Ioan Neculaie. S-a consumat în acest mod primul pas al afacerii.
Pasul doi, contractul-problemă
Cele mai controversate momente ale privatizării se învîrt în jurul contractului încheiat la vremea respectivă între Neculaie şi asociaţie, pentru cei 40 de mii de euro. Al doilea pas al afacerii s-a consumat cînd, printr-un contract de garanţie reală mobiliară accesoriu acestui document, Asociaţia Pro Braşov se angaja să garanteze restituirea celor 40 de mii de euro nici mai mult nici mai puţin decît cu acţiunile pe care le avea la uzina Roman. Data limită pînă la care Asociaţia trebuia să-i dea banii înapoi lui Neculaie a fost stabilită prima zi a lunii mai 2004. În mod suspect însă, majoritatea membrilor Asociaţiei n-au aflat de acest contract decît mult timp după semnarea lui. „Contractul de împrumut a fost încheiat în condiţii ilegale. În primul rînd, îi lipsea o dată certă, data la care a fost încheiat. În contract nu era trecut nici un număr de cont unde se vor restitui banii. Apoi, contractul a fost făcut chiar de Neculaie şi semnat de o persoană care prin statut nu avea dreptul să angajeze în nici un fel patrimoniul Asociaţiei“, spune Tiberiu Foriş, unul dintre membrii fondatori ai Asociaţiei Pro Braşov.
Jocul conturilor
Membrii Asociaţiei Pro Braşov au realizat abia la sfîrşitul lunii aprilie ce se poate întîmpla dacă nu-i dau înapoi la timp lui Neculaie cei 40 de mii de euro. Au strîns banii şi pe 30 aprilie 2004 au mers la Neculaie să-i ceară numărul contului în care să restituie împrumutul. Aici intervine practic a treia fază a afacerii. „Cu numai o zi înainte de termenul scadent ne-a comunicat un cont greşit. Cînd am mers să depunem banii, cei de la bancă şi-au dat seama de faptul că numărul de cont este greşit şi în cele din urmă întreaga sumă a ajuns în contul lui Ioan Neculaie. Văzînd că plata a fost făcută la timp, s-a enervat şi a dispus returnarea banilor cu explicaţia că s-a făcut o plată nedatorată“, spune Tiberiu Foriş. O dată banii întorşi din drum chiar în ultima zi a termenului limită, reprezentanţii Asociaţiei Pro Roman n-au mai avut practic nici o posibilitate de a onora controversatul contract de împrumut. Patronul Prescon repinge aceste acuzaţii. „Nu e adevărat că le-am dat un cont greşit. Ce ştiu eu de unde au luat contul meu personal? Ei împrumutaseră banii, dar au încercat să plătească abia la trei zile după data limită din contract“, spune Neculaie.
Pasul patru, la Registrul Comerţului
Ziua scadenţei s-a nimerit într-o sîmbătă. Iar Ioan Neculaie n-a pierdut nici măcar o secundă. A început imediat să-şi recupereze cei 40 de mii de euro, executînd garanţia Asociaţiei Pro Braşov. În a patra fază a afacerii, Neculaie a mandatat un reprezentant să ceară la Registrul Comerţului înscrierea schimbului de proprietate asupra pachetului majoritar de acţiuni de la uzina Roman. Iar Registrul Comerţului s-a executat şi i-a aprobat chiar în următoarea zi această cerere. „Judecătoarea delegată de la Registrul Comerţului a admis înscrierea de menţiuni cît ai clipi, fără un contract de cesiune care ar fi fost obligatoriu şi încălcînd flagrant legea. Practic, în registrul acţionarilor de la societate, Neculaie a semnat atît la rubrica «cedent» cît şi la «cesionar». N-a anunţat pe absolut nimeni din asociaţie de acest lucru şi a început numai să se laude în stînga şi-n dreapta că Roman este fabrica lui. Am rămas muţi cînd, cîteva zile mai tîrziu, am verificat cum stau lucrurile şi am realizat ce s-a întîmplat“, declară Tiberiu Foriş. Daniela Urs, judecătorul delegat la Registrul Comerţului, n-a putut fi contactată pentru a răspunde acuzaţiilor formulate împotriva sa. Ioan Neculaie susţine însă că documentul care practic i-a dat controlul societăţii Roman este perfect legal „Cesiunea de acţiuni s-a făcut a doua zi. A fost stabilită printr-un contract fără apel“, precizează Neculaie.
Ping-pong cu 40 de mii de euro
Al cincilea pas al afacerii a fost extrem de simplu, ca într-un scenariu de film. Actele erau deja făcute. Cei 40 de mii de euro au fost viraţi de trei ori în contul personal al lui Ioan Neculaie, o dată în mai 2004 şi de două ori în iunie 2004. Şi înapoiaţi de tot atîtea ori de funcţionarii băncii cu aceeaşi explicaţie seacă: „sumă nedatorată“. Pînă la momentul în care Neculaie a devenit preşedinte al Consiliului de Administraţie şi apoi administrator unic la Roman n-au mai fost decît cîteva etape, făcute „în galop“.
Beneficiile afacerii
Miza afacerii era însă mult mai mare decît cei 40 de mii de euro împrumutaţi de Neculaie Asociaţiei Pro Braşov. Şi s-a materializat într-o primă fază la mai puţin de o săptămînă după ce Neculaie a preluat controlul la Roman. Societatea Roman a încheiat încă din martie 2004 un contract cu societatea Prescon SA pentru modernizarea palatului administrativ al societăţii. În martie anul trecut, valoarea contractului era de 500 de mii de euro. În aprilie 2004, după afacere, la valoarea contractului s-au adăugat încă un milion de euro. Şi, în februarie anul acesta, încă un milion de euro. Practic, o uzină mamut, aflată pînă nu demult în faliment şi ţinută de stat „în perfuzii“, s-a angajat să plătească aceşti bani firmei Prescon pentru modernizarea unei clădiri. Şi, potrivit unor surse apropiate acestei afaceri, plăţile au fost parţial onorate, spre deosebire de miile de alte cazuri în care era implicat numele societăţii Roman.
Fier vechi de zeci de miliarde
O altă latură a afacerii Roman a fost descoperită de Garda Financiară în acest an şi este legată de munţii de fier vechi de pe platforma uzinei. Comisariatul Regional Braşov al Gărzii Financiare a început în martie 2005, alături de Direcţia de Control Fiscal, o serie de zece controale la toate societăţile de pe platforma Roman. Potrivit legislaţiei în vigoare, orice societate care vinde fier vechi trebuie să fie autorizată. „Obiectivul controalelor noastre a fost să verificăm dacă se respectă legea în ce priveşte activitatea de recuperare a fierului vechi. Mai exact, am vrut să stabilim dacă societăţile de pe platformă au autorizaţie de valorificare emisă de Ministerul Industriilor şi dacă vînzarea s-a făcut către societăţi autorizate în valorificare“, spune Vasile Bilinski, şeful Comisariatului Regional Braşov al Gărzii Financiare. Concluzia contoalelor n-a mirat pe nimeni. Societăţile Semifabricate SA, Motoare AB SA, Roman SA şi Roman Energetic SA nu aveau la momentul respectiv autorizaţie de valorificare a deşeurilor reciclabile. Practic, aflată sub controlul lui Neculaie, uzina a vîndut ilegal sute de tone de fişete, instalaţii, rebuturi, diverse construcţii metalice şi şpan. Aşa că Garda Financiară a confiscat atunci 20,4 miliarde de lei, bani proveniţi „din exploatarea ilegală a fierului vechi la cele patru societăţi“. Amenda de 155 de milioane de lei aplicată atunci de Garda Financiară a rămas în acest context o sancţiune simbolică. „Tăierile de fier vechi au fost perfect legale. Cele aproape 21 de miliarde de lei nu s-au confiscat, cei de la Garda Financiară au vrut să le confişte, dar noi am deschis proces şi am cîştigat în instanţă“, explică Ioan Neculaie.
Dosar uitat în sertare
Imediat după ce au înţeles proporţiile acestei afaceri, unii membri ai Asociaţiei Pro Braşov au cerut ajutorul instituţiilor legal abilitate. Dosarul acestei anchete a avut însă un traseu aproape la fel de sinuos ca şi iţele acestei tranzacţii. „Ne-am dus întîi la PNA, unde am reclamat întreaga poveste. Procurorii de acolo au socotit însă că faptele unui judecător delegat de la Registrul Comerţului care face aşa ceva nu sînt fapte de corupţie“, spune Tiberiu Foriş. Specialiştii Inspectoratului Poliţiei Judeţene Braşov au reluat însă cercetările în acest dosar. Pentru moment, ancheta a ajuns de la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) la Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel Braşov, în faza actelor premergătoare urmăririi penale. În funcţie de rezultatul investigaţiilor, Ioan Neculaie ar putea fi pus sub urmărire penală pentru înşelăciune. Iar judecătorul delegat Daniela Urs şi funcţionarii bancari ar putea fi puşi sub urmărire penală pentru complicitate la înşelăciune.
Guvernul Năstase a dăruit 80% din Roman pentru Pro Braşov
• Hotărîrea de Guvern 1338/2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 830 din luna noiembrie 2003, a acordat Asociaţiei Pro Braşov pachetul majoritar al societăţii administratoare a parcului industrial Roman. Tot Guvernul a hotărît ca firma care va gestiona parcul să se numească Pro Roman. Iniţial, acţionarii numiţi de guvern au fost Asociaţia Pro Braşov, 80% din acţiuni, Consiliul Local şi cel Judeţean, cîte 5%, Universitatea Transilvania, 2%, iar compania Pesaka Astana, 8%. După ce Consiliul Local şi cel Judeţean au refuzat participarea, tot prin hotărîre de Guvern, la începutul anului 2004, noii acţionari numiţi au fost: Asociaţia Pro Braşov, cu 80%, Pesaka Astana, cu 10%, Camera de Comerţ şi Industrie şi UGIR, cu 5%, iar Universitatea Transilvania tot 5%.

„Tot ce se întîmplă la uzina Roman acum este conform legii. Cine scrie despre Roman ar trebui să ştie că acolo se face totul pentru continuarea producţiei de camioane româneşti bune şi pentru menţinerea locurilor de muncă. Practic, în acest moment fabrica renaşte. Investiţia totală de pînă acum este de 500 de miliarde de lei.“
Ioan Neculaie

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: