Întîlnirea cea de tainã din nocturna PD-PNL de duminicã a adus în prim-plan un nou concept. De data aceasta unul inteligent, ceea ce, trebuie recunoscut, în spectrul politicului din acest an nu am întîlnit chiar atît de des încît sã nu mai tresãrim la cîte o miºcare isteaþã. Alianþa pare a fi renunþat la luptele de gherilã dintre cele douã grupãri, Cotroceni (sã nu fim farisei ºi sã recunoaºtem cu onestitate aceastã grupare) ºi Palatul Victoria. Este adevãrat, preºedinþia nu aratã ºi cã ar fi renunþat la ideea de a-l torpila musai pe Tãriceanu. Doar cã de data asta recurge la... franctirori, bine plasaþi chiar în tranºeele aliatului: Valeriu Stoica, Mona Muscã, Cristian Boureanu. Sã revenim la miºcarea isteaþã, însã. Pentru cã readuce în prim-plan anticipatele. Într-un cadru nou ºi bine gîndit acum, fixînd ca datã martie 2007. Adicã de îndatã dupã aderare ºi nu întîmplãtor. Entuziasmul primelor momente post-aderare va fi un vector esenþial în lupta electoralã. ªi indispensabil pe fondul erodãrii la guvernare ºi al trendului deja vãdit. Iatã, numai în sondajul dat ieri publicitãþii, Alianþa întruneºte 32% din intenþia de vot (în cazul în care duminicã am fi chemaþi la urne), în timp ce PSD vine la 30%. Este mai mult decît un semnal de alarmã. Soluþia gãsitã - anticipate imediat dupã aderare - este inteligentã. ªi reprezintã ºansa majorã a Alianþei de a-ºi conserva puterea într-un nou ciclu electoral, chiar scurtat cu un an ºi jumãtate. Este, în fond, un preþ corect la atare mizã.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!