Vom învăța și vom munci pentru a deveni fii de nădejde ai Uniunii Europene, ar putea suna - prin extrapolare, apropo de faimosul jurămînt al pionierilor de pe timpuri - scrisoarea trimisă de cabinetul Tăriceanu Comisiei Europene. O scrisoare în care se raportează mărețile realizări în domeniul privatizării (Electrica Moldova și Oltenia). A cărei menire ar fi să indice Comisiei Europene că, în domeniul reformelor din economie, criteriile de aderare au fost atinse. Că tot bate la ușă raportul de țară. Raport care poate stabili dacă 1 ianuarie 2007 va reprezenta sau nu momentul zero al aderării. Ceea ce se prezintă în acest pre-raport este, indubitabil, real. Numai că datele din scrisoarea către Comisia Europeană sînt departe de a demonstra că România a îndeplinit efectiv criteriile de aderare. Este adevărat, s-au făcut pași importanți pe calea reformării structurale economice. Dar economia României este departe încă de a fi una de tip real funcțional. Economia națională șchioapătă. Are nevoie, în continuare, de tubul de oxigen și așa va fi și în continuare atîta timp cît guvernanții, indiferent cine ar fi ei, nu vor înțelege că fără reala dezvoltare a micului întreprinzător național nu se va putea înregistra nici un fel de creștere semnificativă. De fapt, pre-raportul către Bruxelles ar fi trebuit să conțină, în fapt, o sinteză a măsurilor DEJA luate pentru afirmarea micului întreprinzător. De fapt, demonstrăm încă o dată că, atunci cînd e vorba de raportări, sîntem tari. Dar numai atît.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!