Povești adevărate
* Dubai, un nou El Dorado pentru tinerii din România, atrage tot mai mulți brașoveni
Mihaela Bandur, ziaristă din Brașov, pătrunde într-un nou El Dorado pentru peste 4.000 de români porniți spre Emiratele Arabe pentru a-și cuceri viitorul. Mulți tineri ai Brașovului lucrează în Dubai, în construcții, industria petrolieră, servicii, învățămînt, sănătate. Nu spiritul aventurier i-a alungat de acasă, de lîngă cei dragi, ci foamea. Lipsa unui loc de muncă sigur. Viața în noul El Dorado nu este însă ușoară. Dar nici lipsită de farmec.
Mihaela Bandur (foto) este brașoveancă. Ziaristă, absolventă a Facultății de Litere, Universitatea Transilvania. În prezent lucrează în Emiratele Arabe, în Dubai. Unde activează și în calitate de corespondent al Monitorului Expres. Am cunoscut în Emiratele Arabe mulți români. Printre ei și brașoveni. Trimit această corespondență acasă cu gîndul că la noi se cunosc, totuși, prea puține lucruri despre acest colț de lume, mai cu seamă atunci cînd pornești într-o atare aventură, spunea Mihaela. (C.P.)
Geografie și geocultură
Există locuri în lume despre care doar am auzit vorbindu-se sau despre care avem impresia că știm cîte ceva cînd de fapt nu știm aproape nimic. Există popoare, culturi și spații geografice care ne determină să le etichetăm cu un singur nume doar pentru că au un numitor comun: fie limba, fie religia, fie mentalitatea, fie doar localizarea pe hartă. Așa am ajuns să vorbim de țările balcanice sau de cele Est Europene. Să găsim un calificativ pentru a le cuprinde într-un tot și a le anula identitatea. Țările arabe sînt o parte a acestei mari necunoscute și îndrăznesc să spun că nu ajungi să cunoști diferitele tipuri de arabi pînă cînd nu trăiești printre ei, pînă cînd nu le vezi modul de viață și tradițiile pe care le respectă sau tabuurile pe care le impun.
Abu Dhabi, Tatăl Gazelei
Emiratele Arabe Unite (UAE) sînt o federație constituită din șapte emirate: Abu Dhabi (sau Tatăl Gazelei, în traducere), capitala UAE, Dubai (forma scurtă a cuvîntului DADA, echivalentul prosperității), centru comercial și turistic, unul dintre cele mai faimoase orașe ale lumii, Sharjah, emirat cunoscut și sub numele de Oraș al Științei, Ajman, cel mai mic emirat bazat mai mult pe activități rurale, Fujairah, zona muntoasă, Umm al Quawaim și Ras al Khaimah. Toate cele șapte emirate au fost reunite într-un singur stat pe 2 decembrie 1971. Cu o populație de peste 3 milioane de locuitori, UAE nu dau impresia unei țări arabe. 30% din numărul populației sînt arabi, localnici, 70% fiind non UAE. De mai bine de 30 de ani, mai mult de 120 de nații ale lumii contribuie la prosperitatea acestui colț de lume. Sirieni, libanezi, palestiniei, irakieni, algerieni, egipteni, britanici, spanioli, nemți, fancezi, români, bulgari, cehi, austrieci, indieni, pakistanezi, filipinezi, indonezieni sau australieni, americani și sud-americani sînt numai cîteva dintre entitățile care marchează diferența între băștinași și expats (termen folosit pentru a-i numi pe cei care vin din afară).
Dubai, mon amour
Am întîlnit oameni care iubesc Emiratele, în mod special Dubaiul, mai mult decît propria lor țară. Am întîlnit și oameni care sînt aici din motive pur economice, oameni pentru care grandoarea clădirilor, opulența hotelurilor de cinci sau șapte stele precum și mall-urile care se construiesc peste noapte nu își găsesc nici un colț în sufletul lor. Și totuși, nu poți rămîne indiferent în fața unei țări care în urmă cu numai 40 de ani a fost un imens deșert, unde întîlneai doar beduini și cămile. Nu poți rămîne indiferent la numărul construcțiilor care răsar peste noapte. Mai mult de jumătate din suprafața țării este încă marcată de nisipurile deșertului, dar privind ritmul alert al evoluției pot spune că, în curînd, deșertul va fi limitat doar la Safari, destinații turistice menite să conserve tradiția trecutului și să scoată și mai mult în evidență contrastul dintre o lume de demult și un viitor ce crește sub ochii noștri.
Un nou El Dorado
pentru români
Personal, am venit aici în căutare de muncă, așa cum au făcut 90% dintre non-UAE. Însă nu experiența mea personală este importantă. Aș vrea să cunoașteți un colț de lume prin românii care sînt deja aici. Conform Serviciului Consular de pe lîngă Ambasada României din Abu Dhabi, numărul românilor înregistrați la consulat se ridică la aproximativ 4.500. Nu este un număr real întrucît în fiecare lună alte zeci de români intră în țară în căutarea unui loc de muncă și a unui viitor. Obținerea unei vize de rezidență durează pînă la trei luni așa că cifra nu este relevantă. Oricum, numărul românilor stabiliți în UAE a crescut în mod substațial în ultimii trei ani. Sînt oameni pe care îi întîlnesc peste tot: angajați în industria hotelieră, petrolieră, în serviciile publice, români care lucrează în companiile aeriene sau chiar și în domeniul educației. Agențiile de recrutări pot confirma creșterea cererii de forță de muncă din România pe piața Emiratelor. Însă cum ajung românii să lucreze aici? Am stat de vorbă cu cîțiva dintre ei, iar numitorul comun este dorința de a cunoaște și a munci.
Dana, din Brașov
Dana Manda (30 ani) este brașoveancă, fostă asistentă medicală la Mîrzescu: Am venit în Abu Dhabi acum cinci ani, cu ajutorul unor prieteni care veniseră aici cu patru ani în urmă. Venirea mea în Abu Dhabi este o etapă a drumului spre o altă țară, Canada, SUA, Noua Zeelandă... Consider că experiența acumulată, posibilitatea de a dispune de anumite fonduri materiale pot înlesni drumul spre una din aceste țări ca și asistentă medicală cu licență, de a începe o viață așa cum îmi doresc. Lucrez într-un centru de fertilizare in vitro, primul copil născut prin această procedură, la care am luat parte de la bun început și am trecut cu acea femeie prin toate emoțiile posibile, mi-a dat un sentiment extraordinar. Sentimentul de a-ți aduce contribuția la acest miracol numit viață este fantastic!.
Ramona, o brașoveancă pe cinste!
Ramona Ciocan (25 ani) este și ea brașoveancă și a venit în Dubai în 2003. Nu a fost ușor, însă acum e mulțumită: Cel mai mult mă impresionează ceea ce fac în acest moment. În ultimii doi ani lucrez într-una dintre cele mai mari companii hoteliere și sînt extrem de încîntată de modul în care se lucrează și de calitatea serviciilor oferite aici. În afara muncii, mă încîntă marea și vremea (mai puțin în cele 3 luni de vară). Unde a fost greul? Poate primele mele zile, în primul meu loc de muncă. A fost destul de greu să mă obișnuiesc să lucrez ca ospătăriță într-un bar unde majoritatea clienților erau arabi care credeau că pot cumpăra orice și pe oricine cu bani.
Povestea lui Sorin
Sorin Smarandescu (34 ani) este din Vîlcea: Am ajuns în Emirate în 2002. La vremea aceea nu știam nimic despre această parte a lumii. Aveam în minte numai imagini stereotipe cu dune de nisip, palmieri și cămile. Peninsula Arabă nu este chiar aproape de România, nici geografic, nici cultural, or, eu la vremea aceea eram preocupat de problemele zilnice ale vieții «de tranziție» de acasă, nu de a-mi completa cunoștintele despre lumea largă (nu este o scuză, ci doar o constatare). După facultate m-am angajat ca inginer în cadrul Serviciului Protecția Muncii-Protecția Mediului la un combinat chimic din Vîlcea. După 5 ani constatasem că nu mă descurc de la o lună la alta cu salariul și simțeam că trebuie să schimb lucrurile. Doream să găsesc de lucru în afara țării. S-a ivit o șansă. Roxi - colegă de serviciu și bună prietenă - m-a pus în legătură cu un prieten care își trimisese cv-ul unei firme de recrutare din București. Cei de acolo aveau nevoie, printre altele, pentru un șantier din Dubai unde lucrau cîteva sute de muncitori români, de un vorbitor de limba română care să fi lucrat în Protecția Muncii. Nu am stat deloc pe gînduri. Am fost acceptat pentru o perioadă de probă de 3 luni, la capătul căreia am semnat un contract pe termen nelimitat.
Locul în care românii sînt respectați
Mă numesc Luminița Seuchea (31 ani) și lucrez la Emirates Ailines. Mă număr printre cei care încearcă să facă ceva în viață, singură, departe de casă, departe de cei dragi. Am călătorit aproape în toate colțurile lumii, am întîlnit oameni diferiți (bogați sau săraci) cu tradițiile și obiceiurile lor. Am venit în Dubai în 1998, făcînd parte din grupul de recrutări de personal pentru hotelul Ritz-Carlton. Am reușit atunci să aducem un grup de 70 de români, pentru diferite slujbe. Aici românii sînt muncitori și serioși și la rîndul lor sînt apreciați. Am lucrat în Ritz-Carlton, după care am schimbat cîteva joburi pînă acum un an, cînd am fost acceptată în Emirates Airlines. Acum sînt în Special Service unde mă ocup de minorii neacompaniați de părinți, care trebuie să ajungă la destinație în siguranță. E o meserie cu multe responsabilități, unde greșelile nu sînt admise.
Salarii, în funcție
de pașaport
Din păcate, pașaportul românesc nu-ți asigură un statut corespunzător pregătirii profesionale; salariile sînt plătite în funcție de pașaport. Desigur, cele mai mari salarii sînt asigurate de pașapoartele occidentale; poate după ce vom intra în Uniunea Europeană
Vorbiți rusește? Aproape de fiecare dată cînd spui unui străin că ești român, ești întrebat: vorbiți rusește?. Unii chiar știu că România a fost parte a URSS la un moment dat și află cu surprindere că limba vorbită de români este româna. E plăcut să constați că ai lor sînt mai ignoranți decît ai noștri, dar nu pe pielea ta. Liliana Teju (Corporate Sales Executive într-unul dintre cele mai mari lanțuri hoteliere ale lumii) are aceeași nemulțumire cînd o întrebi care este cea mai neplăcută experiență pe care a trăit-o în Dubai: A fi confundată cu vecinii de peste Prut... România-Rusia, una și aceeași!
Dorul de casă
Tuturor le e dor de casă însă nu o spun așa cum o face Luminița, în stilul ei ardelenesc: Despre viitor știu doar că îmi doresc să ajung undeva sus, dar trebuie să muncesc mult. Vreau să pot agonisi atît cît pot trăi simplu și fericită. Căci nu plănuiesc să rămîn aici. Dubai a devenit un oraș foarte scump. Și-apoi mi-i tare dor de CASĂ, îmi lipsesc cei dragi: prietenii cu care am copilărit, mama și tata, care acum sînt trecuți de tinerețe și și-ar dori să mă aibă pe lîngă ei. Și locul de acasă mă așteaptă.
Tabuuri în
lumea arabă
Dacă Emiratele sînt una dintre destinațiile alese pentru călătorii, cîteva sugestii din partea unui om al locului sînt binevenite. Și cum vorbeam despre tradiții și tabuuri ar fi bine să știți că dovezile de iubire (un sărut, o îmbrățișare sau o strîngere de mînă) în public, sînt interzise. În lumea arabă sentimentele nu se exprimă în public. În timpul Lunii Islamice a Ramadanului (care variază de la un an la altul) nu se fumează, nu se bea și nu se mănîncă în public (în restaurante, pe stradă) pe timpul postului (de la răsăritul pînă la apusul soarelui). Și totuși, dacă sînteți tentați să o faceți, amenda este de 500 USD. Asta dacă aveți norocul să scăpați atît de ușor! Iar Bachus nu și-a găsit încă așezămînt aici. Băuturile se vînd doar în hoteluri, la aeroport sau prin distribuitori, pe bază de legitimație.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!