Au apărut voci, nu puține și nu izolate, care acuză cabinetul Tăriceanu de efectele (cauzele, mai degrabă) actualelor nenorociri provocate de inudații. Numai că este nedrept să pui în cîrca actualului cabinet, defectele a atîtea și atîtea guvernări. Pentru că nenorocirile au fost provocate nu de Tăriceanu, oricît de nepregătit ar fi el în realitate pentru a duce această povară a guvernării, și nici de ploile deluviene. Tragediile din Moldova - și nu numai - au fot provocate de rezultatele coroborate ale inconștienței și furtului derulate de-a lungul a mai bine de trei decenii. Pentru că singurele lucrări cu adevărat notabile de hidroameliorații au fost făcute cam după inundațiile din 1970. Și erau și depășite, și primitive. Diguri din pămînt, diguri de proximitate și... cam atît. Fără poldere, fără zone inundabile prestabilite, fără sisteme de ecluze și canale de refulare. Într-un cuvînt, fără nimic care să ofere siguranță în fața intemperiilor. Iar la această inconștiență și nepăsare se adaugă și furtul masiv, dar numai acolo unde s-au făcut oarece lucrări: poduri, podețe etc. Ceea ce s-a văzut cu ochiul liber. Poduri luate de apă pentru că betonul, în loc de, să-i spunem, B-500, era B-50. De 10 ori mai ieftin și mai slab. Pentru că s-a șutit cît s-a putut. Rezultatele se văd abia acum, la primul hop mai serios. Deși, în fiecare primăvară, în aceleași locuri, au fost revărsări de ape. Dar, pentru că mureau doar trei-patru găini, nimeni nu lua în seamă. Acum au murit oameni.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!