Procesul de aderare la U.E. merge așa cum merge. Mai cu suișuri, mai cu coborîșuri, dînd un os de ros celor care-l întorc pe toate părțile. Temele preferate în aceste zile? Desigur, cum vor amîna anticipatele și inundațiile aderarea la U.E. Dar lucrurile sînt mult mai simple: România a aderat, cu motoarele turate, la sărăcie. De un deceniu încoace, cei care au condus și conduc destinele țării pun un semn de egalitate între aderare și nivelarea prețurilor și tarifelor. Cum UE nu a vrut în
ruptul capului să le coboare pe ale sale, le-au majorat ai noștri pe cele din România. Benzina deja este mai scumpă la noi ca în multe țări UE. Gazele naturale și energia electrică sînt în UE. Iar energia termică, cu subvenția redusă cu o treime din toamnă, vine tare din urmă. La bunurile de consum și la mare parte din alimente deja prețurile sînt identice sau chiar mai mari ca în UE. Infrastructura României este la pămînt și a fost dată și mai tare peste cap de ravagiile apelor. De aceea nu e glumă cu aderarea. Dacă nu se va întîmpla în 2007, vom pierde cele șase miliarde de euro pe an pentru dezvoltarea infrastructurii. Puhoaiele au scos la iveală acest crunt adevăr, nemărturisit pînă în aceste momente. Probabil, FMI și Comisia Europeană vor realoca o parte din fondurile de dezvoltare pentru a reface ceea ce au distrus apele. Terenul pierdut poate fi încă recuperat. Dar cu o condiție: să se fure, se deturneze mai puțin. Altfel, aderarea va fi deplină. Dar nu la UE și bunăstare, ci la sărăcie. Iar sacrificiile de pînă acum vor fi în zadar.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!