Din mai multe zone politice apar inițiative legislative privind lustrația. Ce rost are o astfel de lege acum, la 15 ani după Revoluție? Generațiile de activiști au condus și conduc în valuri diferite România. De la Ion Iliescu la Mihai Răzvan Ungureanu, fost membru în CC al UTC, activiștii fostului PCR sau UTC au fost și sînt pe poziții.
Majoritatea însă și-a mîncat miezul în anii 90. Tocmai de aceea, legea lustrației este acum mai mult o lance decît o bombă. Ea înțeapă mai ales în zonele suspecte, colcăitoare de tot felul de figuri cu trecut întunecat.
Nu mai departe zilele trecute, micul PPCD, partidul primarului Ciuhandu, a condiționat formarea unui pol popular, împreună cu PD și Partidul Conservator, de aprobarea legii lustrației în varianta PPCD și de schimbarea legilor proprietății. Așa pune problemele partidul domnului Ciuhandu, că e clar că atît PD cît și PC se uită chiorîș. Primul, pentru că, în plină ascensiune fiind, și-ar dori o simplă anexare a tuturor micilor formațiuni populare. Al doilea, pentru că are faima unui partid în care nu numai foștii activiști, dar și foștii securiști se mișcă în voie.
PPCD transmite de fapt un mesaj simplu, inclusiv pentru membrii săi: noi vrem, dar ei nu vor formarea unui pol popular. Așa cum sună condițiile, ele par să transmită tocmai invers, ideea că, deși se fac că vor un pol popular, oamenii lui Ciuhandu nu-l vor deloc.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!