Ce e ciudat în noua propunere legislativă privind indemnizația pentru creșterea copilului este egalitarismul ei. Ministrul Gheorghe Barbu vrea ca, prin lege, mamele să primească indiferent dacă plătesc sau nu asigurările sociale, la fel. O femeie care are, să zicem un salariu de 10 milioane ar primi aceeași sumă cu una care n-a muncit în viața ei.
Ce surprinde este că măsura n-are nimic de-a face cu o autentică politică de centru-dreapta sau de centru - cum e cea populară de la care se revendică, mai nou, PD -, ci e mai degrabă una foarte de stînga. Cum încurajează o astfel de măsură nu natalitatea, ci însăși munca? Cum motivează o astfel de lege o femeie simplă să se angajeze, să plătească asigurări? Nicicum.
Nu mai spun că cele trei milioane și ceva, adică 35% din salariul mediu brut, pe care le acordă legea, nu sînt suficiente pentru creșterea unui copil.
Reacția foarte dură împotriva implementării legii a venit de la sindicate și de la organizațiile non-guvernamentale. În plus, dîndu-și seama ce risc politic presupune o astfel de măsură, Emil Boc i-a solicitat colegului său de partid să retragă legea de pe site-ul Ministerului Muncii. Gheorghe Barbu s-a executat, dar susține că ideea lui rămîne bună. Bună o fi în mintea domniei-sale. Corectă însă nu e deloc! Ea îmi amintește de măsurile pe care le lua Ceaușescu pentru creșterea natalității. Cu ce rezultate, vedem pe stradă.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!