* Acestea a fost singurele cuvinte ale Florentinei, înainte de a se cuibări fericită în brațele părinților ei care au întîlnit-o ieri, după trei ani de speranțe și durere * Fetița care n-a avut pînă acum parte de dragostea și mîngîierea unor părinți a scris
o poezie de ziua mamei, a mamei
ei * Pentru prima oară în viață,
Florentina știe
că mama nu este doar visul cu care își alină copilăria tristă copiii nimănui
Părinții au sperat ani de zile să își reîntîlnească fiica. Deciziile și puterea unor oameni i-au ținut departe. Ieri însă, după trei ani de durere și speranțe, s-a întîmplat miracolul. Florentina și-a revăzut părinții adoptivi. Carlo Pini și Bertani Annalisa au putut-o strînge în brațe pe fetița lor. Care a scris o poezie de ziua mamei. Și, pentru prima oară în viața ei, știa că mama nu este doar un vis și că îi va citi mesajul de dragoste.
Fără cuvinte
Emoția a fost copleșitoare și pentru părinți, și pentru copil. Tată! Mamă! În sfîrșit, ați venit!. Atît a putut să spună Florentina, în fața celor care îi sînt părinți de departe de aproape patru ani. Ochii lor înlăcrimați și îmbrățișarea mută au vorbit despre duioasa dragoste părinte-copil. Pentru că fetița de 14 ani n-a avut parte în toată copilăria ei de îmbrățișări. Și nici de afecțiune. Prin leagănele și centrele de plasament în care a trăit pînă acum, a avut multe bucate bune și calde, haine, adăpost și o educație decentă. Dar niciodată mîngîierea duioasă a unei mame sau ocrotirea blîndă a unui tată. Tocmai căldura unei familii este dorința cea mai mare a fetiței. Și visul care i-a marcat copilăria.
Nu m-a întrebat nimeni ce îmi doresc
După întîlnirea cu părinții adoptivi, Florentina a răspuns întrebărilor ziariștilor. Ea a recunoscut că nu își mai dorește să se întoarcă în centrul de plasament Poiana Soarelui, unde s-a simțit tot mai singură și chinuită. Nu m-a întrebat nimeni niciodată ce îmi doresc eu. Nu am fost lăsată să comunic cu părinții mei, ale căror scrisori nu le-am primit. Cadourile de la ei sînt păstrate la direcțiunea centrului. Am fost de mai multe ori pedepsită și chiar bătută de mama socială și de gardienii de acolo. Nu am avut prea mulți prieteni acolo, așa că nu mă leagă nimic de acest centru, a mărturisit fata care va împlini 14 ani la sfîrșitul acestei luni. Vreau să am și eu o familie, să mă duc acasă. Îmi doresc o cameră a mea, cu un pat mare și cu pian. Și doi părinți care să mă iubească și să mă ocrotească, a mărturisit fetița. Florentina a povestit și despre ziua în care și-a văzut părinții și se pregătea să plece împreună cu ei în Italia. Ea își amintește cu durere cum porțile au fost închise, la ordinul lui Ion Țiriac, iar e a fost obligată să rămînă în orfelinat.
Trebuie să învețe ce înseamnă familie
Florentina a decupat, cu atenție, toate articolele din ziare în care au apărut în ultimul timp articole despre ea. Se simte acum ca o mică vedetă, fapt ce o face fericită pe moment. În perioada următoare însă, ea va trebui educată pentru a înțelege atît ce s-a întîmplat pînă acum cu ea, cît și ce o așteaptă în viitor. Nu poți să te obișnuiești cu o familie la prima sau a doua întîlnire. Trebuie să primească o educație pentru asta, de la asistenții noștri sociali și de la psihologi. Ea n-a avut pînă acum un model familial. Ei o vor învăța ce înseamnă o familie, a explicat secretarul general al Consiliului Județean, Mariana Tihărău. Cel mai probabil, Florentina nu va pleca acum cu părinții ei în Italia. Potrivit conducerii Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Brașov, este important ca fetița să își continue viața într-un mod cît se poate de normal, să meargă la școală, să se întîlnească cu prietenii și să fie pregătită pentru pasul următor din viața ei: intrarea într-o familie normală.
Oricum, viitorul ei depinde de hotărîrea pe care o va lua instanța, vineri, la Tribunalul pentru Minori.
Viața copilei depinde de un tribunal
Florentina a fost adoptată în anul 2000 de o familie din Italia, dar reprezentanții Fundației lui Ion Țiriac, care administrează Centrul Educațional Poiana Soarelui, nu au lăsat-o să plece la familia adoptivă. De atunci, Pini Carlo și Bertani Annalisa au încercat să-și ducă acasă copilul adoptat, trecînd prin 70 de înfățișări la diverse instanțe. Scandalul a reizbucnit acum două săptămîni, după ce Florentina a fugit din ofelinat și a cerut ajutorul Direcției Județene pentru Protecția Copilului Brașov. Ea se află acum în îngrijirea unei asistente maternale.
Pentru mama
Astăzi, mama mea iubită
Eu sînt foarte fericită;
Primăvara care vine
Mi te-aduce și pe tine.
Spun cu mare bucurie
Un cuvînt... o poezie.
Mama e miracol oare?
Este aici? Visez, îmi pare!
Te aștept de mititică,
Mă gîndesc cu mare frică
Că vor iar a ne desparte.
Dumnezeu să-mi țină parte!
Fericită sînt cu mama,
Este omul cel mai bun.
Mă mîngîie și mă iubește,
Tot ce-i bun îmi dăruiește!
Mîna ta, iubită mamă,
Am dorit s-o am pe creștet
Și pe fruntea-mi bolnăvioară
Sufletul să nu mă doară,
Astăzi, eu de ziua ta
Mulțumesc, măicuța mea
Și-ți doresc să fii cu mine
Și să ne-nțelegem bine.
Te iubesc și nu uita
Florentina-i fata ta.
La mulți ani!
8 martie 2005
Am emoții mari, dar sînt extraordinar de fericită că am putut s-o vedem. În același timp, simt o durere foarte mare după tot ce a povestit ea despre tratamentele de care a avut parte în centrul Poiana Soarelui. Sper că la Tribunalul pentru Minori vor respecta drepturile copilului și justiția va face dreptate.
Annalisa Bertani,
mama adoptivă a Florentinei
Poate că o instituție publică nu a fost cel mai potrivit loc pentru o astfel de întîlnire. Dar am pornit de la ideea că, dacă Florentina a venit la Direcție la 23 februarie cu atîta curaj și ne-a cerut ajutor, tot aici trebuia să-și reîntîlnească și părinții. Fetița îi va întîlni și în continuare, dar va rămîne în grija asistentului maternal. Sperăm ca perioada în care cei doi părinți vor mai putea să rămînă în Brașov să fie benefică pentru Florentina.
Mariana Tihărău,
secretarul general al
Consiliului Județean Brașov.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!