Conform sistemului nostru constituțional, președintele republicii ar trebui să fie, în primul rînd, un factor de echilibru. Ceea ce, practic vorbind, nu s-a verificat însă niciodată în cei 15 ani de democrație cu față nouă. Traian Băsescu nu a reușit nici pînă în prezent să își detureze motoarele; el a rămas puternic ancorat în campania electorală de care nu se poate desprinde nici cum. Băsescu nu este nici președintele care își căra apă cu găleata la etajul nouă al blocului în care locuia, asemeni lui Constantinescu, nici președintele închis în turnul de fildeș, de unde muta pionii după rețetarul utemeului. Băsescu este un președinte care nu poate evolua decît în sistem conflictual. De unde și marota cu anticipatele care nu face altceva decît să creeze neliniști și să erodeze încrederea în stabilitate guvernamentală. Ba chiar stabilitatea în sine. Iar acum a pus și cireașa pe tort. Starea conflictuală internă se dovedește a fi insuficientă. Cîmpul trebuia lărgit. Iar Băsescu a găsit soluția: România trebuie să își remodeleze strategia antiteroristă. Să iasă din tipul strict de asistență pentru NATO și să îi atace pe teroriști la ei acasă. Este adevărat, o atare declarație s-ar putea arăta fatală pentru marii teroriști ai planetei. În cazul în care ar ajunge la urechile lor, aceștia ar putea muri de rîs. Altfel spus însă, declarația în sine este gravă pentru că ea nu reflectă nici voința majorității populației și nici politica națională. Este, în schimb, o tichie de mărgăritar.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!