* Visurile măreței strategii de partid pentru Brașovul
anilor 90 au rămas doar pe hîrtiile din județeana PCR
Astăzi, dar și mîine, brașovenii sînt invitați la primul sfat despre viitorul orașului nostru. Dezbaterile publice vor avea loc la Casa de Cultură, sala Reduta, de pe str. Apollonia Hirscher nr. 8, începînd cu ora 16.00. Brașovenii vor afla cum văd experții dezvoltarea Brașovului și își vor spune părerea despre planurile de viitor ale orașului lor.
Locuitorii trecuți binișor de 40 de ani, dar mai ales pensionarii, vor putea chiar să compare, răscolindu-și puțin amintirile, dacă proiectele de azi pentru orașul de mîine se aseamănă vreun pic cu planurile anilor 80 făcute pentru Brașovul viitorului mileniu. Nu vom ști niciodată dacă proiecte croite, atunci, de PCR erau doar visurile măreței strategii de partid. Oricum, oamenii muncii nu erau întrebați dacă le place ori ba ceea au hotărît mai marii tovarăși. Sau dacă cred vreo iotă din ceea ce li se prezenta. E drept că nici nu le-a fost dat să vadă mare lucru din obiectivele cincinalelor de aur.
Cum arăta Brașovul viitorului pe planșetele anilor 80
Linia de tramvai se prelungea de la capătul cartierului Astra, pe lîngă Calea București pînă în Săcele. Zona Hidromecanica urma să devină un modern centru comercial și administrativ, din strada Kogălniceanu pînă la intersecția Toamnei - Calea București - Zizinului. Strada Mureșenilor avea să fie al doilea pietonal, asemănător cu Republicii. Legătura cu Scheiul s-ar fi făcut pe După Ziduri, printr-o șosea cu două benzi. Un pod peste calea ferată urma să lege capătul străzii Lungi cu partea de nord a cartierului Bartolomeu. O șosea ar fi trebuit să ocolească Brașovul cel tîrziu în anii 87. Baze sportive și de agrement aveau să răsară în Noua și Sub Tîmpa pînă în 90. În același cincinal, se vorbea despre un tunel care să facă legătura între cartierul Răcădău și centru, în zona magazinului Universal.
Demolare în grabă
Zona Hidromecanica arăta, în urmă cu vreo 25 de ani, ca toate cartierele vechiului Brașov. Case vechi, piața mare a orașului, străduțe cu multe magazine. În 1987, conducerea PCR a dorit un nou centru civic. În cîteva luni, casele au fost demolate și locul curățat cu buldozerele. Prim-secretarul de la vremea aceea, Ion Radu, a dat dispoziție întreprinderilor să participe la marea demolare. În 15 septembrie 87, trebuia să vină la Brașov chiar Ceaușescu. Pînă în ziua vizitei, vechiul cartier trebuia ras de pe fața pămîntului. Și a fost.
Ceaușescu
nu iubea Brașovul
Noul centru civic, din zona Hidromecanica, ar fi trebuit să fie gata în 87-88. Demolările din zona Centrului Civic ar fi continuat pînă la strada Verii. Urmau să se construiască blocuri înalte cu partere comerciale. Numai că Ceaușescu făcea tot timpul modificări la machetă. Nu iubea deloc Brașovul. Nu știu de ce. Nu-i plăcea deloc orașul ăsta, își amintește primul primar al Brașovului de după 89, profesorul universitar Cornel Sălăjan. După Revoluție, planurile pentru Brașov au fost total modificate. După ce am preluat Primăria, am hotărît ca blocurile care erau aproape gata, din Centrul Civic, să fie repartizate ca locuințe. Voiam să facem un centru comercial și de afaceri adevărat. Atunci n-am avut însă bani, mai spune profesorul Sălăjan. Centrul Civic a rămas pînă acum cîțiva ani aproape așa cum l-a prins revoluția din 89. Abia acum trei ani marele maidan cu gunoaie a fost transformat în parc de George Scripcaru, pe atunci viceprimar.
Pod spre Bartolomeu
Ca să facă economie, comuniștii plănuiau să prelungească linia de tramvai de la stația Poienelor, pe lîngă Calea București, pînă în Săcele. A fost gîndit așa din rațiuni economice. Exploatarea unui tramvai, explicau ei, ar fi fost mai puțin costisitoare decît a unui autobuz. Și spre Bartolomeu circulația era plănuită altfel, arată vechile planuri. Strada Lungă urma să fie legată cu un pod peste calea ferată de Bartolomeu. Nu s-ar mai fi făcut ocolul pe la Fartec ca să se ajungi în partea de nord a cartierului. Iar intersecția urma să dispară. Nici comuniștii, nici administrațiile de după 89 nu i-au scăpat pe brașoveni de bariera de la Bartolomeu. Abia acum aproape doi ani, George Scripcaru a început demersurile pentru un pasaj care să unească orașul cu cartierul Bartolomeu.
Sport și agrement
pentru popor
Un alt proiect ambițios al anilor 80 vorbea despre extinderea Grădinii Zoologice. Pe o suprafață aproape dublă. În zona lacului din Noua se plănuia amenajarea unei baze sportive și de agrement. Un loc unde să se ralaxeze brașovenii la sfîrșit de săptămînă. Planuri erau și pentru baza de sub Tîmpa, care urma să fie modernizată. Pe lîngă piscină, patinoar, terenuri de baschet, handbal și tenis pe schițele proiectanților erau desenate o sală de popice, una pentru tenis de masă și un teren de joacă pentru copii. Parte din proiectele neîncepute de comuniști au devenit realitate în ultimii ani datorită președintelui Consiliului Județean, Aristotel Căncescu. Pentru Poiana Brașov nu existau însă prea multe planuri de dezvoltare. Cred că era mai bine atunci, decît acum. Ritmul în care se construiește astăzi o s-o transforme într-un cartier de lux, nu într-o stațiune turistică, crede profesorul Cornel Sălăjan.
După 30 de ani,
aceleași bătăi de cap
Fostul primar Constantin Cîrțînă, care a condus Brașovul între anii 1968-1973, explica nu demult că multe dintre problemele cu care se confrunta atunci orașul au rămas cam la fel. Și pe vremea aceea aveam nenumărate cereri de locuințe. Îmi aduc aminte că erau depuse la Primărie aproximativ 20.000 de cereri. Canalizarea, transportul, curățenia și drumurile erau probleme care ne preocupau și pe atunci. În acea perioadă am construit canalizare în cartierul Schei și pe Strada de Mijloc, își amintește fostul primar. Constantin Cîrțînă spune că, în urmă cu treizeci și ceva de ani, Primăria era un fel de moașă comunală. Totul era dirijat de acolo. Chiar și aprovizionarea cu alimente a orașului. Despre șoseaua ocolitoare se vorbea încă din anii 70. S-au făcut chiar și studii și proiecte. Tot în anii 70 s-a construit și barajul de la Tărlungeni. Ocolitoarea însă nu. Abia acum o vom avea, cu puțin noroc și ceva bani de la buget.
Telescaun de la Pietrele lui Solomon
în Poiana Brașov
Tot prin anii 70, se vorbea despre ceva atracții pentru turiști și despre construirea unui telescaun care să lege Pietrele lui Solomon cu Poiana Brașov. A fost construită doar parcarea mare din Poiana Brașov. Imediat după ce a fost dată în folosință, oamenii au realizat că nu era destul de încăpătoare. Urma să fie construită încă una la Pietrele lui Solomon. Iar turiștii să urce cu telescaunul de la Pietre în Poiană. Planul a rămas doar o poveste. Acum, la 35 de ani de atunci, Brașovul ar putea avea o legătură aeriană între Gară, Pietrele lui Solomon și Poiana Brașov. Numai că vremurile fiind altele, proiectul presupune un mijloc de transport mai modern: o telegondolă. Propunerea a fost făcută Primăriei de către o firmă autriaco-română. Iar certificatul de urbanism a fost deja eliberat.
Trambulina
pentru schi de vară
Un alt proiect rămas în anii 80 pe planșete era o trambulină pentru schi de vară, care urma să fie amenajată între Turnul Alb și Turnul Negru. Iar în Poiana Brașov urma să fie construită o trambulină de schi și o pîrtie de bob. Peste drum de actualul Teatru «Sică Alexandrescu», în zona de lîngă magazinul Star, era plănuită ridicarea noului sediu al Teatrului de Operă. Primarul Constantin Cîrțînă mai gîndise în acei ani să transforme blocul de garsoniere din fața Gării în hotel de tranzit, dar n-a primit nici această aprobare.
Turnul Negru,
la un pas de demolare
După planurile anilor 80, centrul istoric urma să fie pus la pămînt la fel ca multe din cartierele de case. Era și așa vechi, comentau tovarășii de la județeana PCR. Circulația urma să fie interzisă pe strada 7 Noiembrie, actuala Mureșenilor. Toată zona, inclusiv Piața Sfatului și Republicii, devenea pietonal. Spre Schei, mașinile ar fi circulat pe După Ziduri. Pîrîul Graft urma să fie astupat, iar dealul excavat. Șoseaua urca pe la Biblioteca Județeană și ieșea pe la Maternitate. Arhitecții se temeau însă de soarta Turnului Negru. Dacă ar fi început excavarea dealului, probabil că monumetul istoric ar fi fost în pericol de a fi dărîmat.
Primar în anii lui
Ceaușescu
Economist de profesie, Constantin Cîrțînă (foto sus) a fost primarul Brașovului în perioada 1968 - 1970 și 1971 - 1973. Între 70 și 71 a deținut o funcție de conducere a județului după care s-a întors la Primărie. Pe timpul comunismului, primarul trebuia să fie și prim-secretar. E considerat ca fiind unul dintre cei mai pricepuți primari ai Brașovului din perioada dinaintea Revoluției. La conducerea municipiului, lui Constantin Cîrțînă i-au urmat Ion Drăghici, Dumitru Calancea și Adrian Ciuboiu.
Primul primar
după Revoluție
Profesor universitar la Universitatea Transilvania, Cornel Sălăjan a fost primul primar al Brașovului de după 89. Nu pentru foarte mult timp. Suficient însă să înțeleagă cît de grea a fost puntea între două regimuri. A plecat din Primărie fără regrete și s-a întors la catedră. Locul în care se simte acasă. Primele alegeri locale au fost organizate în 1992 de primarul interimar Ion Gonțea. Primul primar ales prin vot democratic a fost Adrian Moruzi. Următoarele două mandate au fost cîștigate de Ioan Ghișe. Din iunie 2004, primarul Brașovului este George Scripcaru.
Și Tîmpa și-a schimbat înfățișarea
Brașovului i se spune orașul de la poalele Tîmpei. Aproape în orice loc te-ai afla în oraș, dacă ridici privirea, poți vedea impunătorul munte ce străjuiește orașul. Astăzi, în vîrful lui se află restaurantul Panoramic. Iar litere mari albe scriu, luminate în noapte, numele orașului: Brașov. Dar nu întotdeauna a fost așa. În a doua jumătate a secolului XIII, pe Tîmpa se afla o fortăreață. Mai tîrziu, s-au ridicat pe rînd o capelă, o piramidă și o statuie a unui conducător maghiar. Într-o vreme, pe Tîmpa puteai citi și numele lui Stalin. Așa se și numea orașul în acele vremuri de început de comunism.
Cetatea Brașovia
Cetatea Brașovia, înălțată pe versantul sudic al Tîmpei, era situată într-un punct strategic, la 900 m altitudine și la 375 m înălțime de oraș. Avea formă triunghiulară, mărginindu-se în două părți cu coaste abrupte, iar în cea de-a treia cu o pantă dificilă. Grosimea zidurilor varia între 70 și 80 cm și 1,70 m. În interiorul cetății se aflau rezervoare pentru apă, săpate în stîncă, și o capelă. Un rezervor avea o capacitate de 20.000 litri. În vremea războiului de la 1394-1395, Mircea cel Bătrîn și-a adăpostit aici familia. În fortăreață, în caz de primejdie, se refugiau și românii din Șchei. În anul 1425, Cetatea Brașovia rezistă cu bine la un puternic asediu. După treizeci de ani, la 19 noiembrie 1455, a fost dărîmată la ordinul lui Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei.
Dealul Crucii
La sfîrșitul secolului al XVII-lea, pe vîrful Tîmpei, se vedea o cruce. De aceea, sașii numeau Tîmpa Dealul Crucii. Pe la 1712, Johann Draudt, trecut la catolicism, a ridicat pe Tîmpa o capelă. Aceasta a atras numai nenorociri. Într-o noapte a fost jefuită, iar hoții i-au aruncat la vale ușa. Cronicile sașilor spun că șcheienii au fost vinovații. După ceva vreme, alți necunoscuți au pătruns în capelă și au pîngărit-o. Vinovații n-au fost găsiți. La 10 iunie 1737, a doua zi de Rusalii, capela a fost lovită de trăsnet, omorîndu-i în fața altarului pe un croitor catolic și pe soția lui. Fusese trăsnit și cîinele lor. Tot pe atunci, românii aveau pe mijlocul muntelui o cruce mai mică, de lemn.
Piramidă pentru ruși
În 1849, armata țaristă, după ce ajutase Curtea de la Viena să înăbușe revoluția pașoptistă, a părăsit Transilvania. Nu înainte de a lăsa un semn în Brașov. Rușii au ordonat zidirea unui monument pe Tîmpa, în formă de piramidă. Avea inscripția «Rusia et Austria unita MDXXXIL». Piramida a rezistat pînă în 1869. În 1896 statul maghiar a sărbătorit cu mare fast 1.000 de ani de la venirea triburilor maghiare în Pannonia. Cu această ocazie, s-a ridicat un monument pe Tîmpa: statuia lui Arpad, conducătorul triburilor, de la 896.
Monument
cu paratrăsnet
Monumentul avea un soclu circular, peste care era așezată o coloană. În vîrful ei era statuia. Aceasta nu-l înfățisa pe Árpád, ci pe un războinic din vremea sa. Monumentul avea în spatele lui, în vîrf, un paratrăsnet. La inaugurarea oficială a participat ca delegat al guvernului maghiar, ministrul de interne, Perczel Dezsö. Românii și sașii n-au fost de față. În semn de sfidare, cînd oficialitățile au coborît de pe Tîmpa, prin fața lor au trecut 80 de juni, urmați de o coloană de trăsuri. Se duceau să-l întîmpine pe noul preot al bisericii Sf. Nicolae din Șchei. În primavăra anului 1901, un necunoscut a împușcat statuia. A nimerit pana de șoim de pe căciula războinicului. Pe 27 septembrie 1913, soclul statuii a fost găurit cu dinamită. Au fost bănuiți doi studenți, Ilie Cătărău și Timoftei Kirilov. Pînă la urmă statuia a fost distrusă de o furtună, la puțin timp după atentat. În 1916 soclul a fost aruncat în aer de armata română.
Berăria de pe Tîmpa
La începutul secolului trecut, sub stînca din vîrful Tîmpei, într-o grotă naturală, era amenajat un restaurant cu berărie. Seara se vedea de jos arzînd pînă noaptea tîrziu, în această grotă, lampa aprinsă. Era dată în arendă unui birtaș. Acesta urca zilnic serpentinele cu măgărușul încărcat cu sticle de bere. Grota a fost numită Bethlen, în cinstea unui ministru ce vizitase Brașovul.
Taxă pe bancă
Tot la începutul secolului XX, aleile de sub Tîmpa au devenit refugiul îndrăgostiților. Primăria cerea însă taxe pentru cei care se plimbau sub Tîmpa, sub pretextul îngrijirii zonei. Nu de puține ori taxatorii se piteau după copaci, iar atunci cînd zăreau îndrăgostiți care se așezau pe bancă fără să plătească taxa, îi amendau.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!