„Nu am emoþii, visez la aceastã clipã de ani întregi. Am încredere în doctorul McKay McKinnon, în echipa lui. De-abia aºtept sã scap de tumoare. Mã gîndesc acum la toþi cei care m-au ajutat ºi în special la echipa «Monitorul Expres», care a fost alãturi de mine timp de un an ºi jumãtate ºi care a fãcut posibil ca visul meu sã fie împlinit“.
Declaraþia Lucicãi Bunghez fãcutã cu o zi înainte
de a intra în sala de operaþie
• Astãzi se împlineºte un an de cînd braºoveanca Lucica Bunghez a scãpat de tumoarea gigant de
72 de kilograme • Deºi a reintrat în anonimat, femeia spune cã acum e fericitã ºi simte cã a renãscut
În ianuarie anul trecut, Lucica nu-ºi dorea altceva decît sã fie sãnãtoasã ºi sã se poatã bucura, împreunã cu cei dragi, de tot ce le oferã viaþa. În 21 ianuarie 2004, seara tîrziu, dupã aproape 12 ore petrecute în sala de operaþie a Spitalului de Urgenþã „Floreasca“ din Bucureºti, medicul american McKay McKinnon ºi chirurgul plastician român Ioan Lascãr anunþã reuºita intervenþiei. Lucica Bunghez fusese salvatã. Povara care o chinuise ani în ºir nu mai fãcea parte din trupul ei. Astãzi, braºoveanca este din nou un om obiºnuit, care duce o viaþã cît se poate de normalã. Chiar dacã greutãþile vieþii de zi cu zi s-au aºezat din nou pe umerii Lucicãi, braºoveanca nu va uita niciodatã cã, în 21 ianuarie, îºi serbeazã a doua zi de naºtere. Pentru cã în 21 ianuarie ea s-a nãscut a doua oarã.
„Trãiesc a doua viatã“
21 ianuarie 2004. Milioane de oameni aºteaptã, cu sufletul la gurã, încheierea dificilei misiuni pe care ºi-o asumase o echipã de medici americani ºi români, acceptînd sã extirpe tumoarea de peste 70 de kilograme care a fãcut din viaþa româncei Lucica Bunghez un calvar. Dar mai ales braºoveanca, soþul ei, Marian, ºi fiul lor, Marius, ºi-au lãsat cu totul sufletele ºi destinele în palmele lui Dumnezeu ºi ale singurului chirurg din lume care a avut curajul sã-ºi asume riscurile pentru a încerca sã-i redea Lucicãi dreptul la o viaþã normalã.
Un nume face
ocolul planetei
Seara tîrziu, dupã aproape 12 ore petrecute în sala de operaþie a Spitalului de Urgenþã „Floreasca“ din Bucureºti, medicul american McKay McKinnon ºi chirurgul plastician român Ioan Lascãr anunþã reuºita intervenþiei. Lucica Bunghez fusese salvatã. Povara care o chinuise ani în ºir nu mai fãcea parte din trupul ei. Cu lacrimi în ochi, soþul ºi fiul Lucicãi le mulþumesc medicilor ºi Celui de Sus pentru ºansa ce le-a fost acordatã. Pe toate posturile de televiziune din lume este pronunþat numele braºovencei, iar ziarele, mari ºi mici, de a doua zi descriu cu amãnunte fiecare pas al marii reuºite.
Din nou un om obiºnuit
21 ianuarie 2005. În apartamentul ei din Braºov, Lucica Bunghez dereticã prin casã. Este opt dimineaþa, iar Marius ºi Marian au plecat la serviciu. Ca orice gospodinã, Lucica nu are odihnã pînã cînd casa nu este lunã dupã plecarea bãrbaþilor. Dupã ce va face o ciorbã, braºoveanca va ieºi la plimbare. Are de fãcut niºte cumpãrãturi ºi vrea sã stea cîteva minute în parc. Revine le treburile casnice, dupã care îºi permite cîteva ore de odihnã. Seara, nu pierde jurnalele tv. Se uitã la poveºtile altor oameni. Povestea Lucicãi nu mai este de actualitate. Dacã, în urmã cu un an, braºoveanca era un caz special, despre care vuia mass-media din lume, astãzi, braºoveanca este din nou un om obiºnuit, care duce o viaþã cît se poate de normalã. „Nici nu-mi dau seama cît de repede a trecut. Parcã ieri eram pe patul de spital aºteptînd operaþia. A fost un an greu, pentru cã, dupã extirparea tumorii, au urmat nenumãrate controale medicale ºi a trebuit sã mã reobiºnuiesc cu o viaþã normalã“, mãrturiseºte Lucica.
Visul împlinit
În ianuarie anul trecut, Lucica nu-ºi dorea altceva decît sã fie sãnãtoasã ºi sã se poatã bucura, împreunã cu cei dragi, de tot ce le oferã viaþa. Cu o searã înainte de-a intra în sala de operaþie, soþul ºi fiul sãu i-au strîns mîna, cu durere, emoþie ºi speranþã, simþind cã a doua zi totul va fi bine. Deºi avea emoþii imense, Lucica trecea printr-una din cele mai fericite zile ale vieþii ei. Nu s-a gîndit nici o clipã altfel decît cã viaþa ei va fi salvatã. Aºtepta de prea mult timp aceastã clipã pentru a se mai teme. Dupã o încercare eºuatã de-a fi operatã în Anglia, la începutul anului 2003, Lucica aproape cã îºi pierduse orice speranþã. Însã Dumnezeu n-a uitat-o pe braºoveancã. Un psihiatru american de origine românã a citit povestea ei pe site-ul Monitorul Expres. Impresionat, a luat legãtura cu redacþia noastrã ºi ne-a spus cã îl cunoaºte pe singurul medic din lume care a mai realizat, cu success, o astfel de intervenþie. Tot el a contactat ºi postul de televiziune Discovery, care s-a oferit sã suporte cheltuiala echipei de medici, pentru a-i aduce în România, dupã ce celebrul chirurg plastician din Chicago, McKay McKinnon, a acceptat s-o opereze.
„Sînt cu gîndul la toþi cei care au fost alãturi de mine“
Braºoveanca a mãrturisit acum un an, chiar înainte de a intra în dificila operaþie, cã printre primele lucruri pe care ºi-ar dori sã le facã dupã ce scapã de tumoare este o plimbare pe jos alãturi de soþul ei. κi dorea, de asemenea, sã viziteze redacþia Monitorul Expres, locul din care a plecat campania „Salvaþi-o pe Lucica“. Visul a devenit realitate dupã cîteva sãptãmîni de la externare, cînd braºoveanca a ajuns în birourile noastre ºi ne-a mulþumit pentru ajutorul pe care i l-am dat. ªi astãzi, Lucica ºi-ar dori sã sãrbãtoreascã alãturi de cei care au ajutat-o. Din pãcate, a mãrturisit cã din ultima pensie a fost nevoitã sã achite facturile lunare ºi nu-ºi poate permite sã serbeze împlinirea unui an de la operaþie cu mare fast. „Iarna aceasta a fost mai dificilã pentru noi. O mare parte din bani se duc pe drumurile la Bucureºti, unde trebuie sã merg o datã la douã-trei sãptãmîni, la consultul medical. Aº fi vrut sã serbez cu o sticlã de ºampanie cu cei care m-au ajutat, sã merg ºi la medicii bucureºteni, dar nu îmi permit chiar acum. Oricum, sînt cu gîndul la toþi cei care au fost alãturi de mine. Fãrã ajutorul lor, acum n-aº fi fost pe picioarele mele“, povesteºte Lucica.
Salvarea Lucicãi
Dificila intervenþie chirurgicalã pentru extirparea tumorii gigant a început în 21 ianuarie 2004, la ora 9.00. Operaþia, estimatã la aproximativ 20 de ore, s-a încheiat cu bine dupã mai puþin de 12 ore. Lucica a fost luatã din rezerva ei încã de la ora 7.00 ºi a fost dusã în blocul operator. Era optimistã ºi s-a rugat la Dumnezeu sã o þinã în viaþã. „Mi-a spus sã merg la bisericã sã aprind o lumînare ºi sã ne rugãm tot timpul pentru ea“, spunea în ziua operaþiei Marian Bunghez, soþul braºovencei. Lucica a cerut sã fie lãsatã sã intre în sala de operaþie cu iconiþele de care nu se despãrþise în ultimii trei ani, de cînd era imobilizatã la pat.
Rugãciuni
în bisericã
Pe tot parcursul intervenþiei, românii au aºteptat cu sufletul la gurã veºti despre Lucica. La Biserica Sfînta Treime, de pe strada G. Bariþiu din Braºov, pãrintele protopot Zenovie Moºoiu a oficiat în ziua de 21 ianuarie 2004 douã slujbe, una de dimineaþa ºi un maslu seara (foto). Biserica a fost plinã de braºovenii care s-au rugat pentru Lucica. La îndemnul pãrintelui Zenovie Moºoiu, mai mulþi preoþi din Braºov au pomenit-o ºi ei pe Lucica în rugãciunile lor. Înainte de internare, Lucica a intrat la o bisericuþã, pe drumul dinspre Braºov spre Bucureºti, sã se roage. A fãcut-o ºi peste trei luni cînd se întorcea vindecatã acasã, mulþumind lui Dumnezeu pentru minunea care i-a fost îngãduitã. Lucica este convinsã cã încrederea în oameni ºi credinþa în Dumnezeu au þinut-o în viaþã ºi i-au dat curaj sã ia viaþa de la capãt.
Operaþie în trei timpi
În timpul lungii operaþii, din patru în patru ore, echipei de medici i s-au dus în blocul operator sandviºuri calde, cafele, ceaiuri ºi multã lãmîie. Din trei în trei ore, un medic român i-a þinut la curent pe soþul ºi pe fiul Lucicãi ºi pe reprezentanþii presei cu ceea ce se întîmplã în sala de operaþie. Intervenþia a fost împãrþitã în trei timpi. Prima datã a fost excizatã formaþiunea tumoralã din pãrþile laterale ale corpului. Apoi, în cea de-a doua parte a operaþiei, medicii au extirpat partea dorsalã a tumorii. La fiecare trei ore, medicii au precizat cã starea pacientei este bunã ºi cã funcþiile vitale se situeazã în limite normale. Dupã 12 ore, Lucica a fost transportatã cu liftul de la blocul operator în salon. A doua zi era deja conºtientã ºi mulþumea tuturor celor care au ajutat-o.
„Uneori simt cã zbor“
Sãptãmîna trecutã, braºoveanca a fost la ultimul control. Medicul Ioan Lascãr i-a spus cã evoluþia sa este foarte bunã, rãnile dupã transplanturile de piele s-au refãcut, iar tumoarea nu dã nici un semn cã ar putea recidiva. Totuºi, Lucica se luptã acum cu osteoporoza, boalã care s-a declanºat dupã extirparea tumorii. „Am dureri mari de mîini ºi de picioare. Dimineaþa nu mã pot da jos din pat pînã cînd nu fac niºte exerciþii. Cu toate acestea, sînt fericitã. Nici o durere nu se comparã cu coºmarul de a fi þintuit la pat din cauza imensei tumori. Acum, nu mai depind de nimeni sã-mi aducã un pahar de apã la pat. Pot sã mi-l iau singurã. Mã pot întîlni cu prietenele, pot sã mã plimb în parc, pot sã fac mîncare ºi curãþenie. Nu am voie sã fac efort mare, dar viaþa mea este acum simplã ºi mai frumoasã decît atunci cînd mã chinuia tumoarea“, spune braºoveanca. Dacã în urmã cu an, cînd a scãpat de uriaºa povarã, Lucica avea doar 40 de kilograme, acum este o doamnã „bine fãcutã“. În ultimele luni, s-a îngrãºat cu 15 kilograme. Cu toate acestea, se simte mult mai uºoarã decît atunci. „Cînd am fãcut primii paºi, dupã operaþie, simþeam cã zbor. Am ºi acum zile în care retrãiesc acest sentiment“, mãrturiseºte femeia. Chiar dacã greutãþile vieþii de zi cu zi s-au aºezat din nou pe umerii Lucicãi, braºoveanca nu va uita niciodatã cã, în 21 ianuarie, îºi serbeazã a doua zi de naºtere. Pentru cã în 21 ianuarie ea s-a nãscut a doua oarã.
Un caz la 3000 de naºteri
• Boala de care suferea Lucica (neurofibromatozã tip I, cunoscutã ºi sub numele de boala Recklinghausen) i-a fost descoperitã cu 25 de ani înainte de operaþie. La vremea aceea, tumoarea era doar o patã maronie pe una dintre fese, însã aceasta a crescut, iar cînd a ajuns la greutatea de 25 de kilograme, femeia a fost supusã primei intervenþii chirurgicale. Deºi operaþia a reuºit, boala a recidivat, iar tumoarea a început sã creascã într-un ritm mult mai alert, depãºind 70 de kilograme. Neurofibromatoza este o boalã geneticã ºi apare iniþial sub forma unor mici tumori crescute din terminaþiile nervoase sau sub forma unor variate anomalii ale pielii, ale sistemului nervos, ale oaselor, ale organelor endocrine sau ale vaselor de sînge. Boala începe sã se manifeste în copilãrie ºi devine tot mai „activã“ în perioada pubertãþii, în timpul sarcinii ºi la menopauzã. Specialiºtii spun cã incidenþa bolii este de un caz la 3.000 de naºteri. Numele de boala Recklinghausen provine de la patologul german prof. dr. Friedrich Daniel von Recklinghausen (1833-1910), care a descris pentru prima oarã aceastã boalã în detaliu.
Campania „Salvaþi-o pe Lucica“
• Primii jurnaliºti care au relatat povestea Lucicãi au fost cei din redacþia „Monitorul Expres“. A fost o campanie umanitarã fãrã precedent. Cu ajutorul redacþiei noastre, Lucica Bunghez a reuºit sã strîngã de la oameni de suflet din Braºov, din þarã sau din strãinãtate 12.000 de lire sterline ºi sã plece la Oxford Radcliffe Hospitals Trust din Anglia, unde a fost spitalizatã, timp de trei sãptãmîni, începînd cu 18 februarie 2003. ªi unde credeam cu toþii cã braºoveanca va fi salvatã. Britanicii s-au temut însã sã o opereze. Campania ziarului nostru a continuat. Iar Lucica a continuat sã spere. Cu ajutorul medicului român din New York, Dinu Gangure, celebrul chirurg american McKay McKinnon, singurul medic din lume care a mai efectuat o asemenea operaþie, a aflat despre cazul româncei. ªi, ca o minune, s-a oferit sã vinã pînã în România ºi s-o opereze gratuit pe Lucica.
Doctorul Minune
• Extirparea tumorii a fost fãcutã cu mare precizie de cãtre medicul american McKay McKinnon, care a fost extrem de atent sã nu secþioneze vasele de sînge care alimentau uriaºa masã de carne, pentru a nu-i provoca o hemoragie fatalã pacientei. Instrumentul de bazã al doctorului McKinnon a fost electrocaterul, care a tãiat þesutul ºi a cauterizat în acelaºi timp vasele de sînge. Vase care au fost prinse apoi în pense hemostatice ºi suturate. Intervenþia a fost dificilã pentru cã vasele de sînge care alimenteazã neurofibroamele sînt greu de cauterizat, din cauzã cã pereþii nu au consistenþã. Pe tot parcursul operaþiei, Lucicãi i s-a administrat tot sîngele pe care l-a pierdut.
Fraþi de sînge
• Înainte de operaþie, printr-o campanie umanitarã, oamenii au donat sînge pentru Lucica. Medicii au explicat cã, pentru reuºita intervenþiei, era nevoie de 100 de donatori. Asta însemna 50 de pungi de sînge din grupa A pozitiv. Zeci de braºoveni, cãrora li s-au alãturat la Bucureºti alte zeci de militari din Brigada de Pompieri „Dealul Spirii“ au donat sîngele care a þinut-o în viaþã pe Lucica în timpul celor 12 ore ale operaþiei.
Lucica la Discovery
• O echipã de televiziune a realizat pentru Discovery Health Channel un documentar complex despre operaþia Lucicãi (foto). Americanii au avut ocazia sã vizioneze deja filmul, în luna decembrie. Pînã cînd documenatrul va fi preluat ºi de Discovery România vor mai trece însã cîteva luni. Lucica a mãrturisit ieri cã ºi ea arde de nerãbdare sã vadã rezultatul multiplelor filmãri. Echipa de televiziune a fost alãturi de ea atît în timpul operaþiei, cît ºi la întoarcea ei acasã. Profesioniºtii în televiziune au înregistrat întreaga intervenþie chirurgicalã, au luat interviuri cu medicii, cu asistentele, cu soþul ºi fiul Lucicãi, cu prietenii ei ºi cu cîþiva braºoveni de pe stradã, care au mãrturisit cã au urmãrit cu sufletul la gurã ºtirile despre pacienta bolnavã de neurofibromatozã.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!