Premierul Tăriceanu a punctat în ceea ce privește cota sa de popularitate: s-a stropșit la Fondul Monetar Internațional pe principiul că nu ei ne fac politica noastră economică". Aceasta apropo de intenția FMI de a ne băga pe gît accize la energia electrică și termică, la GPL. Acciză înseamnă taxă pe lux. Iar FMI intenționează să se introducă în România taxa de lux pentru curentul electric și căldură. Conform opiniei lor, aceste două componente ale unei vieți normale sînt, în România, articole de lux. Rezultatul stropșelii? Amînarea introducerii accizelor pentru la vara, în loc de ACUM. Pe de altă parte, o serie de analiști s-au stropșit la Tăriceanu acuzîndu-l de inconștiență: te iei de FMI tocmai acum, cînd FMI îți poate da - sau refuza - cartea verde de intrare în UE? Plus faptul că reacția premierului a fost de natură a trimite cu gîndul la Iliescu anilor 90, cînd își trăgea bascul pe urechi și înfiera cu legitimă mîndrie proletară organismele financiare internaționale. Au dreptate cei care îl pun acum la zid pe Tăriceanu? Da, dacă ai în vedere că FMI îți dă nota la purtare". Ar fi însă o evaluare superficială a chestiunii. Pentru că Fondul Monetar nu este cel abilitat să stabilească, nici măcar prin acordurile stand-by, strategiile financiar-fiscale naționale. FMI stabilește, de comun acord cu guvernele asistate, ținte. Politica economică pentru atingerea țintei convenite o face însă guvernul. Reacția lui Tăriceanu a fost normală. Și dublată de realism politic: un plus de popularitate. Gazul și curentul noi îl plătim și nu este indiferent cu cît.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!