Cartea unei menajere care-i face împuțiți pe nemti, bestseller in Germania
×
ïżœ n c h i d e
g a l e r i a
f o t o
Dimensiune font:
Autor: M.Ex,
11.01.2011
Luni, în doar șase ore de la lansare, cartea "Pe sub paturile nemțești" a unei menajare poloneze, care face curat prin case de judecători, polițiști și avocați germani de la 20 de ani, a ajuns între cele mai bine vândute 100 de cărți din Germania. "Rahatul polonez", cum o numeau mulți dintre angajatorii ei, povestește cum aceștia refuzau să o plătească altfel decât la negru sau cum le găsea hamsterii putreziți sau canabisul, în glastră, la geam.
Cartea, care arată că mitul ordinii, curățeniei și corectitudinii nemțești nu e decât o biată gogoașă, ce a rezistat atâta timpului la fel ca una de fast food, cu o groază de conservanți artificiali, a apărut sub numele de Justyna Polanska. Un pseudonim, desigur, menajera de 32 de ani nevrând să-și spună sub numele adevărat poveștile adunate de ea în 12 ani de munca cu matura, în care meschinăria, răutatea și cruzimea oamenilor de stat germani, angajatorii ei, au rolurile principale. "Sper că angajatorii mei să citească această carte și altădată să se poarte mai bine cu o menajeră. Ideea e să conving pe oricine are o femeie de serviciu să se gândească de două ori înainte de a face ce face de obicei", o citează cotidianul britanic independent.co.uk.
Una din trei menajere în casele germane este poloneză, numai numărul acestora ridicându-se la 500.000, o menajeră poloneză devenind un must have în casele "bine" germane, după căderea, în 1989, a Cortinei de fier. Majoritatea au studii și au venit în Germania să învețe limba și să-și facă o viață mai bună. Tot ce au găsit de lucru a fost însă să curețe casele nemțești. "Când trăiam în Polonia, credeam că nemții sunt toți curați și ordonați. De atunci, am ajuns să descopăr că asta nu e decât o fațadă, cu multă mizerie sub ea", scrie în cartea ei "Justyna".
Ea povestește cum un angajator judecător îi spunea să-i curețe de praf canabisul pe care-l avea într-o glastră, la fereastră, rezultatul unei razii la traficanții de droguri a Poliției: "N-are nici un rost să arunci chestii deja confiscate deja, îmi spunea el". Sau cum un alt angajator, polițist, care, în ciuda insistențelor ei și în ciuda legilor germane care-s foarte aspre cu munca la negru, refuza să o plătească altfel decât așa, căci ar fi fost nevoit să plătească taxe mai mari dacă o angaja legal: "Cel care refuza să mă plătească pe mine altfel decât la negru își petrecea ziua de muncă vânând muncitori angajați la negru pe șantiere".
Justyna mai povestește si cum o angajatoare mai în vârstă s-a gândit sa verifice cât de bine face ea curat, mânjind vasul de toaletă, într-un pliu ascuns, cu excremente, sau cum la întrebarea "De unde ești?", auzind răspunsul, "Din Polonia", nu o dată i s-a spus: "Rahat polonez". Pe lângă hamsterii, animale mult iubite de casă, găsiți putreziți pe sub paturi, unghii întregi sau dinți căzuți, de neuitat este și biletul pe care o cochetă femeie bogată i l-a lăsat Justynei, în ziua de salariu, după ce o chemase să-i arate o rochie scumpă cumpărată într-un shopping trip la New York: "Mi-a lăsat doar jumătate din salariul pe săptămâna aceea și un bilet Scuze, Justyna, nu prea am bani cash".
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
