Povestea celui mai decorat câine de război din America
×
ïżœ n c h i d e
g a l e r i a
f o t o
Dimensiune font:
Autor: M.Ex.,
21.02.2020
Sergentul Stubby (19161926) a fost un câine american care a servit drept mascotă al celui de-al 102-lea regiment de infanterie din America în timpul Primului Război Mondial. Găsit în Connecticut în 1917 de către membrii infanteriei, Stubby a fost luat în Franța pe o navă de către un tânăr soldat numit Robert Conroy, unde acesta a participat la 17 bătălii, dintre care 4 ofensive.
Cine era sergentul Stubby?
Nimeni nu știe cu exactitate când s-a născut câinele cunoscut mai târziu sub numele de Sergentul Stubby. Se crede că patrupedul ar fi văzut lumina zilei în prima jumătate a Primului Război Mondial. Până în 1917, Stubby ar fi rătăcit pe străzile din New Haven, Connecticut, căutând resturi de mâncare. Câțiva ani mai târziu, după sfârșitul Primului Război Mondial, istețul cățel avea să devină cunoscut drept cel mai decorat câine din istoria americană. Soarta câinelui s-a schimbat în iulie 1917, când a început să stea prin preajma unui grup de soldați, membri ai Regimentului 102 Infanterie, în timp ce aceștia se antrenau pe terenurile Universității Yale. Unul dintre bărbați, Robert Conroy, l-a remarcat și a început să aibă grijă de el, numindu-l Stubby, nume reprezentativ pentru statura și coada lui.
Stubby saluta ca un adevărat soldat
Deși armata americană nu avea încă un program oficial pentru înrolarea câinilor, instinctele și farmecul lui Stubby i-au permis acestuia să ajungă la inimile bărbaților regimentului, care l-au învățat cum să-și ridice laba în semn de salut. În momentul în care unitatea a plecat în Franța, Conroy ajunsese să îl îndrăgească atât de mult pe noul său prieten patruped, încât l-a luat cu el pe navă. Când prezența lui Stubby pe navă a fost descoperită de către comandant, câinele a răspuns salutându-l. Se pare că ofițerul a rămas fără cuvinte în urma gestului cățelului, iar incidentul respectiv i-a asigurat locul lui Stubby drept mascotă oficială a diviziei Yankee, potrivit History Extra.
A capturat un spion german
Stubby a luat parte la mai multe bătălii pe perioada staționării sale în străinătate, printre care a doua bătălie de la Marna (iulie 1918) și bătălia de la Château-Thierry (iulie 1918)
Urechile lui ascuțite și capacitatea de a auzi artileria înainte de a ateriza erau extrem de folositoare, Stubby dovedindu-se extrem de util în localizarea soldaților răniți. Datorită simțurilor sale excelente, câinele a putut detecta cu ușurință atacurile cu gaz muștar; acesta a reușit să salveze o întreagă companie, avertizând bărbații să-și pună măștile de gaz. Stubby a fost prezent pe câmpul de luptă timp de 18 luni, participând la 17 bătălii, dintre care 4 ofensive.
Una dintre cele mai mari realizări înregistrate de Stubby s-a produs târziu într-o noapte pe frontul de vest. Întâmplarea a fost relatată ulterior în New York Times:
În Chemin des Dames, Stubby a capturat un spion german și a salvat un doughboy (argou din Statele Unite pentru infanterist) dintr-un atac cu gaz. Auzind un sunet în liniștea nopții, câinele, care stătea neclintit de pază, s-a furișat din tranșee și a recunoscut un german. Încercările germanului de a înșela câinele au fost zadarnice. Prinzându-și prizonierul de pantaloni, Stubby l-a reținut până a sosit ajutorul.
După terminarea războiului, Stubby s-a întors acasă în America. El a fost decorat cu o medalie pentru eroism de la Humane Education Society, o organizație pentru protecția animalelor, și s-a întâlnit cu președinții Woodrow Wilson, Calvin Coolidge și Warren G Harding. În 1926, Stubby a murit acasă, presupunându-se că și-a petrecut ultimele sale clipe în brațele stăpânului său Conroy.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!