Televiziunea turcă le arată refugiaților „drumul” către Europa: prin România

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: sursa/digi24.ro, 08.03.2020

Preşedintele Turciei, Recep Erdogan, s-a decis să folosească refugiaţii ca armă în lupta sa de a-şi atinge scopurile politice. Oamenii care fug de războiul din ţara lor sunt folosiţi în mod agresiv faţă de Uniunea Europeană, dar şi față de aliaţii din NATO. „Până acum nu am primit niciun raport privind vreo trecere a frontierei României, ca rezultat al situaţiei de la graniţele Greciei şi Bulgariei cu Turcia”, spune Reprezentantul special al UNHCR în România, Nisreen Rubaian, într-un interviu pentru Digi24.

„Grecia este scutul Europei în faţa valului de refugiaţi”. Cuvintele îi aparţin Ursulei von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene, care a anunţat că guvernul grec va primi încă 700 de milioane de euro ca să facă faţă mai bine acestei uriaşe şi reale provocări. Politicienii europeni se poartă precum părinţii bogaţi care cred că au grijă de copiii lor dacă le mai dau nişte bani în plus şi uită că, de fapt, acei copii au nevoie de atenţie. Această criză continuă a oamenilor care pleacă din ţările lor schingiuite de războaie ca să ajungă în paradisul european nu se va rezolva cu mai mulţi euro. Politicienii au de găsit rezolvări solide ale acestei crize, care durează deja de mai bine de 5 ani. Şi cum rămâne cu drepturile refugiaţilor?

Diferența dintre un refugiat și un imigrant

Cristina Cileacu: Vedem o nouă criză a refugiaţilor, care este de fapt cea din 2015, care nu a fost rezolvată, dar care are acum un nou vârf la granițele Greciei și Bulgariei cu Turcia; vedem un număr mare de oameni care încearcă să treacă în UE. Putem face odată pentru totdeauna, diferenţa între un refugiat şi un migrant, ca să fie clar pentru toată lumea?

Niseer Rubaian: Este o diferenţă între cine este refugiat şi cine este un migrant. Iar cunoaşterea acestei diferenţe este foarte importantă pentru că în funcţie de ea poţi începe să discuţi despre consecinţele felului în care răspundem nevoilor migranţilor sau refugiaţilor.

Refugiaţii sunt cei care şi-au părăsit ţara din motive pe care nu le pot controla, pentru că nu pot să rămână în propria ţară din cauza războiului, persecuţiilor, conflicte care le afectează siguranţa personală. Aşa că nu se pot întoarce acasă. Odată ce au plecat din ţara lor, cer azil sau protecţie internaţională pentru că nu se pot întoarce acasă, unde nu ar fi în siguranţă.

Un migrant este cineva care poate oricând să revină în ţara de origine. Un migrant îşi părăseşte ţara din motive economice, sărăcie, poate fi cineva foarte sărac şi vulnerabil şi are nevoie de o viaţă mai bună. În orice caz, răspunsul la situaţia migrantului este că el sau ea se poate întoarce în ţara de origine.

Refugiaţii sunt definiţi de legea internaţională. Este Convenţia din 1951, care stipulează că refugiat este cineva care nu se poate întoarce în ţara de origine şi că ei se supun cadrului de lucru legal internaţional, pentru rezolvarea situaţiei. Iar ţările au o obligaţie prin legea internaţională să îi protejeze pe aceştia.

Deci, este foarte important cum formulăm discursul despre cine este un refugiat şi cine este un migrant, ca să ştim cum încadrăm rezolvarea situaţiei lor.

Refugiați și migranți, „aruncați” în curtea vecinului

Cristina Cileacu: Asta ridică următoarea întrebare. Dacă ne uităm acum la graniţa Greciei şi Bulgariei cu Turcia, ce vedem? Refugiaţi sau migranţi?

Niseer Rubaian: Vedem o populaţie amestecată de refugiaţi şi migranţi. Estimările statistice arată că sunt undeva la 20.000 de persoane la acele graniţe. Nu ştim dacă sunt refugiaţi sau migranţi pentru că avem nevoie de un sistem ordonat de acordare a azilului, ca să putem înţelege de ce fiecare dintre aceşti oameni este obligat să plece într-un loc mai sigur şi pe baza acestor răspunsuri putem să avem răspunsul despre cineva, dacă este refugiat, adică are nevoie de protecţie internaţională sau dacă este un migrant, ceea ce presupune alt tip de răspuns. Aşadar, în acest moment, cei de acolo sunt de origini afgane, iraniene, siriene, sudaneze şi alte naţionalităţi. Deci este un grup amestecat. Nu putem spune că sunt toţi migranţi sau că sunt toţi refugiaţi. Sunt atât refugiaţi, cât şi migranţi.

Pentru grupuri atât de mari de oameni care vor să intre într-o ţară unde cer azil este nevoie de controale riguroase, de centre de primire şi de ordine. Toate acestea sună complicat, dar pentru un stat european ar fi relativ simplu de pus în practică. Vedem în schimb că paza de coastă a Greciei trage înspre bărcile cu oameni care vor să ajungă ilegal pe ţărmul lor. Exact acelaşi comportament îl aveau şi gardienii turci, când preşedintele Erdogan respecta încă acordul semnat cu UE, prin care se angaja să le ofere refugiaţilor adăpost pe teritoriul Turciei.

Cristina Cileacu: Sunt în vreun fel de pericol, pentru că vedem că oamenii care încearcă să treacă din Turcia, în Grecia sau Bulgaria, sunt împinşi înapoi de autorităţile din aceste două ţări. Pe de altă parte, sunt autorităţile turce, care îi împing spre Europa. Sunt aceşti oameni o armă folosită în jocurile politice sau sunt în pericol real sau cum aţi descrie situaţia prezentă a acestui grup de oameni?

Niseer Rubaian: Suntem perfect conştienţi că sunt tensiuni la frontiere, între aceste ţări. Iar UNHCR face un apel la calm şi la a nu folosi oamenii ca pe o armă în aceste tensiuni. Vorbim despre civili, dacă printre ei sunt refugiaţi care caută azil, îşi prezintă această intenţie, ei nu ar trebui pedepsiţi din această cauză. Este un sistem care funcţionează sub legea internaţională, legea Uniunii Europene, sub legile vamale internaţionale, sunt principii de bază care spun că fiecare persoană are dreptul să ceară azil. Acelaşi drept obligă fiecare ţară să nu folosească forţa împotriva celor care caută siguranţă. Trebuie să înţelegem aceste principii de bază şi să facem orice fel de aranjamente care pot garanta aceste drepturi. Fiecare ţară, ca să clarific poziţia UNHCR, are dreptul legitim să îşi controleze graniţele şi acest lucru nu este discutabil. Dar totuşi, acest lucru nu ar trebui făcut la limita legilor internaţionale şi cutumelor.

Teama de refugiați în România. Este justificată?

Un exemplu clar că aceşti oameni, refugiaţi şi migranţi deopotrivă, sunt folosiţi drept masă de manevră ar fi hărţile pe care televiziunile turce le pun la dispoziţia lor ca să le arate drumul spre vestul Europei. Una dintre ele traversa nu doar Dunărea, care are cam 1 kilometru lăţime, dar şi munţii Carpaţi, de două ori chiar.

Cristina Cileacu: Am văzut că presa turcă de exemplu, le-a prezentat acestor oameni, ca să-i facă să plece din ţara lor spre Europa, câteva hărţi, unele aveau un traseu spre partea vestică a Europei, care trecea prin România. Este România în acest moment o ţintă pentru acest grup de refugiaţi?

Niseer Rubaian: UNHCR, de la începutul acestei situaţii de la frontiere, a început monitorizarea punctelor cheie din România, mai ales cele de la graniţele cu Serbia şi Bulgaria, deci monitorizăm situaţia şi ne coordonăm îndeaproape cu autorităţile de acolo.

Până acum nu am primit niciun raport privind vreo trecere a frontierei României, ca rezultat al acestei situaţii. Sunt doar traversările obişnuite, în acest an, în ianuarie, am primit cam 400 de cereri de azil, puţin mai multe decât anul trecut, dar încă în limitele obişnuite.

Dacă vorbim despre România trebuie să ştim că ţara are experienţă în lucrul cu cererile de azil. România are un sistem de acordare a azilului destul de important, din 1990-1991. De atunci, au fost 40 de mii de cereri de azil pe teritoriul României.

Sunt cam 9000 de persoane care au fost acceptate ca refugiaţi, pe teritoriul României.

Cifrele actuale, dacă vorbim despre noutăţi legate de prezenţa refugiaţilor acum în România, sunt undeva la 4000, un număr modest dacă vorbim despre 30 de ani de când se primesc cereri de azil.

Din experienţa noastră, în 2015, numărul de cereri de azil în România a fost foarte scăzut, dacă îl comparăm cu alte ţări, precum Ungaria.

Din 2015 sunt, dacă nu mă înşel, cam 150.000 de cereri de azil care au fost depuse în Ungaria. În România avem o estimare de 2000-3000 de cereri de azil. Nu cred că este vreo situaţie alarmantă aici, bineînţeles, nu putem face previziuni, dar până acum nu am văzut nicio mişcare de acest gen.

Păstrăm legătura cu partenerii noştri guvernamentali, în România există centre de primire care au capacitatea corectă, aveţi un sistem de azil foarte bun, în România, care se implementează bine de foarte mult timp. Urmărim constant situaţia, dar acestea sunt informaţiile la zi.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: