„Aţi pus în pagină situaţia descrisă de mine“

Dimensiune font:

Autor: Marius Stoianovici, 01.02.2008

Stimate d-le Director Marius Stoianovici
Atunci cînd am citit în „Monitorul“ de vineri 18 ianuarie, editorialul semnat de dumneavoastră, am avut senzaţia că am fost în audienţă la dumneavoastră cu cîteva zile înainte, iar dumneavoastră aţi pus în pagină situaţia descrisă de mine. Atît lucrările executate cît şi îngrijorările seamănă izbitor. Înseamnă că sute de mii de familii din România sînt în situaţii similare. Unii ştiu cum pot atenua şocul scumpirilor şi pot acţiona în consecinţă. Alţii, din păcate cei mai mulţi, nu au posibilităţi materiale să acţioneze aşa cum ştiu că ar trebui şi rămîn doar cu îngrijorările şi cu senzaţia de neputinţă. Iar scumpirea gazului-metan va veni. În acest an, brutal, sau în cîţiva ani, dacă guvernanţii noştri vor mai obţine o păsuire de la UE.
Singura diferenţă între situaţia descrisă de dumneavoastră şi cea a familiei mele este că dumneavoastră sînteţi încă tînăr şi activ, în timp ce noi, eu şi soţia mea, sîntem pensionari. Dumneavoastră şi generaţia dumneavoastră mai puteţi spera că prin muncă şi perseverenţă veţi putea face faţă vitregiilor viitoare; eu şi generaţia mea sîntem însă captivi bunăvoinţei şi priceperii celor care ne conduc.
Nu v-am scris această scrisoare ca să mă lamentez, ci pentru că văd posibile cel puţin două soluţii pe care un stat partener le poate aplica:
- acordarea de facilităţi fiscale (reale) celor care întreprind acţiuni concrete de reducere a consumului de combustibil;
- schimbarea (de către furnizorul de gaze) a modalităţii de plată a consumului de gaz, prin introducerea plăţii uniforme lunar, pe baza consumului istoric şi regularizarea, odată sau cel mult de două ori pe an, ţinîndu-se seama de faptul că marea majoritate a abonaţilor, salariaţi sau pensionari, au venituri lunare fixe (aceasta numai dacă inflaţia anunţată oficial nu e o minciună).
Cunosc din surse directe că metoda se aplică cel puţin în landul Bavaria din Germania şi, opţional, în Canada.
Prin eventuala publicare în ziarul dumenavoastră a soluţiilor propuse sper să se găsească o instituţie (de exemplu Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor) care să exercite presiuni în vederea aplicării lor, sau cel puţin să determine furnizorul de gaze la o poziţie publică (de acceptare sau respingere).
Apreciez strădania dumneavoastră constantă de a aduce în faţa autorităţilor probleme de interes general şi de a le determina să răspundă opiniei publice, aşa că sper că veţi da curs şi acestei scrisori.
Cu stimă, Dan Nahaiciuc

Îngheţ progresiv

La ora cînd mi-am construit casa în care locuiesc, în curtea tatălui meu, niciun moment nu mi-am pus problema că m-aş putea încălzi altcumva decît cu o centrală pe gaz-metan. Să mă branşez la CET, ca şi casă, ar fi constituit probabil o premieră, iar o alternativă electrică ieftină nu am găsit. An de an, în lunile de iarnă, m-am luptat cu facturile de gaz, ca fiecare român. Anul trecut am reuşit să păstrez nivelul facturilor la aceeaşi valoare, izolînd jumătate de casă cu clasica soluţie de polistiren „de 5“ pe exterior. Anul acesta, nefăcînd nimic în plus, normal că facturile au continuat să crească. Anunţul majorării cu 70 % a tarifelor de gaze produse intern recunosc că m-a descumpănit. Nu ştiu cu cît mi se va majora factura lunară, dar o creştere cu un asemenea procent nu poate fi suportată în prea multe moduri. Să reduc temperatura cu cîteva grade, setînd cronotermostatul în acest mod. Să închid caloriferele în camerele în care nu stau. Să izolez restul de casă cu polistiren, dar şi să dublez izolaţia podului mansardei. E clar că în acest mod nu voi acoperi integral şocul scumpirii, dar îl voi atenua într-o oarecare măsură. Instalarea unei centrale suplimentare pe lemne poate fi luată în calcul, la fel cum panourile solare - iarăşi, în cazul în care voi avea banii - pot constitui măcar vara o soluţie de încălzire a apei calde menajere. Mare parte dintre măsurile amintite, exceptînd ultimele, vor trebui aplicate şi de către cei care locuiesc la bloc şi care au renunţat la sistemul centralizat. Şi, teoretic, pot fi aplicate Cu o condiţie: să ai banii pentru izolarea părţii de bloc care-ţi revine, montarea de termopane sau achiziţionarea unui cronotermostat. Altfel, variantele nu sînt prea multe: păstrarea închisă a centralei şi pornirea ei doar cîteva zeci de minute pe zi pentru dezmorţirea aerului din apartament, ca pe vremea răposatului, cînd lăsam uşile deschise şi ne încălzeam la aragazul din bucătărie. Trist este faptul că acest lucru se petrece în anul 2008, într-o ţară membră a Uniunii Europene ai cărei locuitori n-au nicio vină pentru a fi condamnaţi la îngheţ progresiv.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: