Iarba neagră şi Erica, în vogă în Europa

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: M.Ex., 11.09.2010

• Una din explicaţiile pentru succesul lor este că sînt foarte rezistente la frig iarna, suportînd gerul şi vîntul puternic
• În plus, ambele pot fi folosite şi ca plante de leac

Mai puţin cunoscute la noi în ţară, speciile de plante ornamentale Calluna vulgaris (Iarba neagră) şi Erica (ambele din familia Ericaceae) sînt acum în mare vogă în Europa, mai ales în ţările nordice. Cererea pentru aceste flori este în creştere, de la an la an. Lăsînd la o parte preferinţele estetice şi obişnuinţele culturale din Vest, una din explicaţiile pentru succesul lor este că sînt foarte rezistente la frig iarna, suportînd gerul şi vîntul puternic.
Deosebit de atrăgătoare, cu inflorescenţe formate din flori foarte mici (la unele soiuri, acestea nici nu se deschid, rămînînd la stadiul de boboci), crescînd în tufe, aceste plante perene trăiesc foarte bine atît în ghivece, pe balcon sau terasă, cît şi plantate direct în pămînt, în curte sau grădină. Condiţia principală este să aibă mereu umezeală la rădăcină. Iarna, pentru plantele care cresc afară, acest lucru se realizează atunci cînd sînt acoperite cu zăpadă. Există sute de varietăţi diferite de Calluna vulgaris şi Erica, iar producătorii încearcă mereu să creeze soiuri noi, pe care le propun pieţei. Inflorescenţele pot fi albe, roz, lila, violet sau verzi. Din punctul de vedere al stiliştilor florari, această varietate a culorilor înseamnă posibilitatea de a le combina, în ghivece sau în ornamentaţii cu plante tăiate, cu alte flori, realizînd aranjamente deosebit de atrăgătoare.

Cum se îngrijeşte Erica

Erica, o plantă scundă cu flori mici, ne decorează grădinile şi jardinierele în perioada toamnei şi pînă iarna tîrziu. Această planta poate, de asemenea, să decoreze interiorul casei dar, din cauza căldurii, florile se trec mai repede. Erica se simte bine la temperaturi scăzute, dar nu neapărat şi la ger intens. Umiditatea trebuie şi ea să aibă un nivel optim deoarece dacă este prea multă apă la bază, asociată cu o temperatură scăzută, rădăcina poate putrezi, iar dacă apa este prea puţină florile se vestejesc. Dacă planta este în ghiveci, încercaţi să-i asiguraţi o temperatură de 5-10 grade.

Erica, plantă de leac

Fiind o plantă scunda, o puteţi folosi sub formă de minigard viu, ea descurcîndu-se bine şi la umbră. Erica tolerează multe feluri de soluri, inclusiv pe cele nisipoase, deşi în aceste soluri se găsesc multe omizi pentru care această plantă este un deliciu. Datorită numeroaselor sale proprietăţi (proprietăţi aseptice, vasoconstrictoare, sedative, diuretice, expectorante), Erica poate fi folosită ca medicament. În medicina populară, planta macerată se aplica pe încheieturile bolnavilor de artrită şi reumatism. O infuzie din flori de Erica va poate ajuta în cazul în care suferiţi de insomnii, sînteţi răciţi sau rinichii nu mai funcţionează în mod normal. Toamna se recoltează crenguţele, punîndu-se la uscat pentru a fi folosite ulterior. În unele ţări nordice, Erica este folosită drept condiment pentru diverse feluri de mîncare. Din frunzele sale este obţinut un extract folosit în industria berii pentru îmbunătăţirea aromei acesteia.

Calluna vulgaris, iarba neagră contra bolilor renale

Ramurile şi frunzele de iarbă neagră (Calluna vulgaris) conţin arbutilină, ulei eteric, tanoizi, acizi organici, derivaţi flavonici, substanţe minerale. Planta are proprietăţi astringente şi antiseptice, acţionînd în special asupra căilor urinare, avînd proprietatea de a dizolva şi chiar elimina unii calculi urinari. Măreşte capacitatea de contracţie a muşchiului cardiac, fiind utilă în toate afecţiunile cardiace. De asemenea, măreşte diureza, efect exploatat în multe afecţiuni.

Iarba neagră se poate folosi în cazul următoarelor afecţiuni: amigdalită, anurie, celulită, cistită, colici abdominale, constipaţie, diaree nervoasă, edemele gleznelor, febră, hemoragii, infecţii urinare, inflamaţii laringo-faringiene (gargară), intoxicaţii, leucoree, litiază urinară, nevralgii, obezitate, plăgi, prostatite, reumatism, ulcere şi ulceraţiile, chiar şi cronice, ale pielii. Este o plantă foarte valoroasă în afecţiunile de mai sus şi este păcat că este aşa de puţin folosită, cu toate că are acţiuni remarcabile în foarte multe afecţiuni, nu numai cele pe care le-am descris, ci şi în multe altele, care nu prea sînt recunoscute că se pot trata cu această plantă. De asemenea, sînt puţine magazine în care se găseşte această plantă. Tinctura din iarbă neagră şi chiar concentratul au un efect foarte puternic şi sînt puţine plante care să-i egaleze efectele tratamentului, chiar şi atunci cînd se foloseşte o perioadă scurtă de timp.
În tradiţia populară, iarba neagră se întrebuinţa contra tăieturilor. Decoctul florilor se folosea de locuitorii de la munte în bolile de rinichi, contra diareei, dizenteriei şi hemoragiei.
Ca moduri de preparare, se face infuzie sau decoct din 2 linguriţe de plantă, uscată şi mărunţită, la 250 ml de apă. Se pot consuma 3 astfel de ceaiuri pe zi.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: