Cunoscută și sub denumirea de Iasomia albastră, Plumbago este un mic arbust cățărător, nu prea viguros, ce poate ajunge pînă la 2-3 metri înălțime într-un singur sezon vegetativ
Denumire științifică: Plumbago auriculata
Denumire sinonimă: Plumbago capensis
Denumiri comune: Floarea amorului
Familie: Plumbaginaceae
Origine: Africa de Sud
Cunoscută și sub denumirea de Iasomia albastră, Plumbago este un mic arbust cățărător, nu prea viguros, ce poate ajunge pînă la 2-3 m înălțime într-un singur sezon vegetativ. Este o plantă de origine africană ce impresionează prin florile sale mari, de culoarea cerului. Numele popular de Floarea amorului sau Floarea dragostei provine de la o veche credință conform căreia această floare aduce celor cărora le este oferită dragostea persoanei iubite.
Spectaculoasă și parfumată
Denumirea științifică a plantei este Plumbago auriculata. Florile sale mari, colorate în albastru, sînt grupate în ciorchini, fiind foarte asemănătoare cu florile de iasomie. Este important de știut că florile rezistă în timp, de primăvara pînă la sfîrșitul toamnei, oferind nu doar un spectacol plăcut, ci și un parfum delicat. Mini arbustul cu tulpini sîrmoase și rezistente poate fi dirijat pe tutori sau lăsat să atîrne, dacă planta este ținută în ghivece suspendate. Frunzele sînt nesemnificative ca aspect, avînd culoarea verde deschis, forma oval-alungită și dimensiuni reduse (4-6 cm lungime). Tot deliciul cultivării acestei minunate specii îl fac florile, care apar pe toată lungimea ramurilor, grupate în mici ciorchini. Au 4-5 petale și sînt de un albastru ireal, albastru-porțelan.
Cum cultivăm Floarea dragostei?
Plumbago preferă o poziționare însorită, dar poate crește fără probleme și la semiumbră, pe cît posibil în apropierea unui zid sau unui gard. Se poate cultiva și în mijlocul grădinii, pe răzoare, unde își dezvoltă o formă tîrîtoare, de plantă ce tapetează spațiul din jur. Nu necesită căldură deosebită, dar nici nu tolerează perioade lungi de frig. O temperatură potrivită trebuie să se situeze între 14 și 22 grade Celsius. Peste limita superioară, este absolut necesar să o pulverizați cît mai des, pentru a evita ofilirea florilor și uscarea frunzelor. Nu tolerează aerul uscat din interiorul locuințelor, de aceea este indicat a se cultiva în aer liber: fie pe terase acoperite sau balcoane deschise, cu ventilație foarte bună.
Atmosfera sufocantă, din spațiile închise, o predispune la atacul acarienilor și al muștelor albe. Necesită un teren bogat și bine fărîmițat, constituit din pămînt universal, amestecat cu nisip și pietriș, astfel încît să beneficieze de un substrat bine drenat. Planta se teme de stagnarea apei, ce cauzează adesea daune rădăcinilor și gulerului ce separă rădăcina de trunchiul plantei. Tulpinile plantei sînt subțiri și flexibile, destul de slab ramificate, ce poartă frunzulițe colorate în verde deschis. Dacă tind să primească o culoare galbenă înseamnă că planta este poziționată într-un loc excesiv de însorit sau pentru că suferă de cloroză.
O plantă setoasă
Acest tip de plante cățărătoare preferă un teren proaspăt și apă din abundență, deci, mai ales în zilele cele mai calde ale anului, pămîntul trebuie udat din belșug, operațiune care ar trebui efectuată în primele ore ale dimineții. Se va evita însă o udare excesivă a plantei, terenul fiind bine uscat între o repriză de udat și alta. Trebuie să aveți grijă că în perioada de vegetație este foarte setoasă, iar în timpul înfloririi, lipsa sau insuficiența apei, afectează deschiderea bobocilor și formarea altora noi. Din mai pînă la sfîrștiul lui august, udați abundent la fiecare 3 zile. Toamna reduceți cantitatea de apă și răriți intervalul de udare, astfel încît în miezul iernii să nu udati mai des de o dată la 8-10 zile.
Planta are nevoie de un îngrășămînt special pentru recăpătarea vigorii plantelor. Din aprilie pînă în septembrie, la fiecare 12-15 zile, planta va primi îngrășămînt pentru flori, amestecat în apa de udare.
De ce se teme Plumbago?
Plumbago se teme de geruri intense, mai ales dacă sînt și persistente. În general, planta este cultivată în aer liber doar în regiunile cu ierni nu extrem de rigide. În rest, se cultivă în ghivece, pentru a putea fi retrase în locuri protejate în timpul iernii. Se mai cultivă în grădină doar dacă există siguranța că rădăcinile plantei pot fi protejate în timpul sezonului rece, utilizînd paie sau scoarță de copac fărîmițată, iar ramurile protejate de folii speciale. Dacă însă planta este deja atinsă de ger se recomandă, primăvara, să i se taie toată porțiunea vătămată de frig, favorizînd astfel dezvoltarea unei noi ramificații.
Trucuri și sfaturi speciale
Planta se înmulțește anevoios, propagarea prin lăstari fiind singura metodă folosită. Butașii de ramuri cu călcîi se prelevează pe tot parcursul verii, și se înfig în substrat ușor de turbă cu nisip. Pentru reușita înrădăcinării, apelați la o miniseră, astfel încît butașii să fie menținuți 2-4 săptămîni în condiții controlate de umiditate și căldură.
Primăvara, tundeți ramurile lungi, descîlcind planta și transplantați exemplarele care nu mai încap în ghiveci. Iarna țineți planta la lumină și răcoare - între 8 si 12 grade Celsius, pentru a stimula înflorirea din sezonul următor.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!