Obiceiurile calendaristice și cele legate de viața de familie sînt o componentă perenă a culturii noastre tradiționale. Dintre cele mai răspîndite și mai fastuoase s-au dovedit a fi cele legate de marele Praznic al Crăciunului și de sărbătorirea Anului Nou. Colinda a dobîndit o destinație precisă ca formă de magie benefică, ea marcînd rodnicia cîmpurilor, sporul animalelor domestice, creșterea copiilor, împlinirea prin căsătorie a tinerilor, pacea și tihna bătrînilor, influențarea, în sens pozitiv, a vieții oamenilor și a naturii. Se spune că Dumnezeu a lăsat Crăciunul ca omul să fie în această zi sătul. Cine nu are porc gras de Crăciun nu poate spune că a fost fericit în acel an.
În unele zone ale țării porcul se taie de Ignat, adică în 20 decembrie. Se zice că porcul care n-a fost tăiat în această zi nu se mai îngrașă, căci și-a văzut cuțitul. Sîngele scurs din porc după ce a fost înjunghiat se pune la uscat, apoi se macină și se afumă cu el, peste an, copiii ca să le treacă de guturai, de spaimă și de alte boli.
În Ajunul Crăciunului nu e bine să te bați, nici măcar în glumă, cu cineva, căci faci buboaie peste an.
După Crăciun să nu mai fie lăsați copiii să mai zică colindatul că fac bube.
Aluatul frămîntat în noaptea de Crăciun e bun de deochi pentru vite.
Se crede că la miezul nopții, înspre Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc.
l La cele trei sărbători mari - Crăciun, Paște, Rusalii - să te speli cu apă în care au fost puși bani de argint și vei fi bănos.
Nu e bine ca în Ajunul Crăciunului să fie pus pe masă mai întîi rachiul, pentru că nu el are întîietate în această seară, ci bucatele.
Dacă visezi grîu verde în postul Crăciunului e semn bun că anul care vine are să fie mănos în toate.
În Ajunul Crăciunului se leagă pomii cu paie, pentru ca acești pomi să lege rod bogat.
În ziua de Crăciun nu se mătură în casă, ci a doua zi, și după ce ai măturat du gunoiul acela la pomi, că-i ajută să fie roditori.
În anumite sate din Transilvania se pune în Ajunul Crăciunului, pe un scaun în tinda casei, fîn și pe el un colac și în jurul colacului un număr de coci corespunzător numărului de animale din gospodărie. Cocii se dădeau la animale împreună cu fînul ca să se înmulțească și să fie an bun.
În seara de 23 spre 24 decembrie, pînă la miezul nopții și în unele locuri pînă la ziuă, cete de copii merg din casă în casă cu colinda: Moș-Ajunul, Bună-dimineața, Colindișul sau Bună-dimineața la Moș-Ajun. În unele părți din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc pițerei sau pizerei. După credința populară, ei sînt purtători de noroc și fericire.
Oamenii, cînd se dau la băut rachiu sau vin în sărbătorile Crăciunului, nu zic că beau, ci că se cinstesc.
Prin Transilvania se înțelege sub numele de zorit datina de a se cînta colindele de către feciori și oameni însurați la zoritul din ziua de Crăciun.
Începînd cu întîia zi de Crăciun și în următoarele zile ale acestei sărbători, copiii umblă cu Steaua, cîntînd colinde de stea prin care vestesc nașterea lui Iisus Hristos.
Despre cei trei crai de la răsărit sau magii călători se spune că au venit să se închine lui Iisus, după unii din Arabia Felix, iar după alții din Persia. Tradiția ne arată că ei se numesc: Melchior, Gaspard și Balthazar.
Datina împodobirii bradului de Crăciun pare a fi de obîrșie germană, așa cum este și cîntecul O, brad frumos! (O, Tannenbaum!). În Germania, această sărbătoare este cunoscută sub numele de Cristbaum.
Despre Moș Ajun se spune că a fost baciul aflat în slujba lui Moș Crăciun, stăpînul staulului unde Maica Domnului l-a născut pe Iisus Hristos.
Paharul de Aur este ritual (riton) din el se bea la zile mari, cum este sărbătoarea Crăciunului, din el s-a băut cîndva în momente solemne, la botez, la cununie, și el reprezenta un bun al familiei, transmițîndu-se din generație în generație. La origine are un înțeles magic, proprietăți curative; unele pahare de acest fel poartă inscripții cu caracter misterios.
În noaptea Anului Nou, fetele ies în ogradă și numără nouă stele și dacă a noua stea este mai strălucitoare, însemnă că și ursitul ei va fi frumos, voinic; apoi o roagă pe stea să-i aducă ursitul.
În tinda casei se pune un vas de grîu ca să treacă colindătorii peste el, apoi grîul se dă la păsări și la animale, să fie cu spor ca și colindătorii.
În Ajunul Crăciunului, în unele părți se umblă de către dascălii tineri bisericești cu icoana pe care este zugrăvită nașterea lui Iisus Hristos. Intrînd în casă, icoana este ținută la piept de către dascăli cîntînd troparul Nașterii Mîntuitorului.
În Ajunul Anului Nou, feciorii care merg la colindat schimbă porțile unor săteni care s-au certat în cursul anului, determinîndu-i astfel să vorbească și să se împace.
În ziua de Crăciun nu se scoate gunoiul afară decît a doua zi, deoarece dacă arunci, îți arunci norocul!.
În noaptea de Crăciun nu-i îngăduit nimănui să doarmă în grajduri, deoarece în acea noapte boii vorbesc unii cu alții, în limba lor, despre Iisus Hristos, cel născut în iesle și încălzit de vite cu suflarea lor.
În zonele Făgăraș și Mureș este obiceiul ca de Anul Nou să se pună pe masă 12 farfurii sub care se ascund diferite obiecte. Fete și feciori, singuri sau perechi, intră pe rînd și întorc cîte o farfurie și ce se află sub farfurie le arată că așa le va fi ursitul(a) sau că așa le va fi norocul dacă se vor căsători: oglinda - mîndrie, paharul de țuică - băutor, pîinea - bogăție, cărbunele - negru la suflet, sarea - sărăcie, creionul - domn, bani - avuție. Se face haz de aceste preziceri.
Se crede că în timp ce omul strănută, îi intră sau îi iese prin nări un duh rău sau o părticică din suflet. De aceea, pentru a nu se întîmpla ceva rău celui care strănută, se recurge la rostirea unei urări: Doamne ajută!, Să-ți fie de bine!, Sănătate!.
Cadouri Aduc noroc și se oferă ca dar: paharul de cristal, șalul, vioara, mănușile, lampa (veioza), tabloul înrămat, blana frumoasă, medalia gravată, cartea, bijuteriile din aur sau argint, parfumurile cu mirosuri dulci.
u Nu aduc noroc și nu se oferă cadou: cuțit, călimară, valiză, creion, cuie, pilă de unghii, centură, fular, umbrelă, oglindă, batistă, ace de cravată, ace de păr, parfumuri cu mirosuri violente, perle negre, farfurii, papuci.
Cum să ne îmbrăcăm de sărbători:
semnificațiile unor culori
Alb - liniște, inocență, virtute, castitate, împăcare; caracterizează persoanele expansive, suave, puritane;
Albastru - liniște, satisfacție, tandrețe, iubire, afecțiune; caracterizează persoanele concentrice, pasive, senzitive, perceptive;
Galben - aspirație, originalitate, veselie, spontaneitate; caracterizează persoanele active, proiective, expansive, investigative;
Gri - melancolie, tristețe, plictiseală; caracterizează persoanele deprimate, închise, cu tendințe de izolare, cu stare de amărăciune, de regrete;
Negru - sobrietate, tristețe, doliu, singurătate, despărțire, moarte;
Portocaliu - exprimă dorință, excitabilitate, dominanță, erotism; este specifică persoanei active, excentrice, autonome, locomotorie, dominatoare, erotice, competitive;
Verde - concentrare, renaștere, siguranță, îndrăzneală, abstinență, autoevaluare, persistență, caracterizează persoanele pasive, defensive, autonome, reținute, posesive, imuabile.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
