Rupea nu moare, Rupea nu se predă

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Cornelius POPA, 17.09.2004

Oraşul Rupea pare a fi undeva, la capătul pămîntului. Mai cu seamă după schimbarea vremurilor şi vitregirea locurilor. Şi după moartea economică a mai tot ce însemna ceva pe aici. În urmă cu ceva timp, pe la mijlocul anilor ’90, se tot vorbea ca Rupea să capete statutul de zonă defavorizată. Nu a fost să fie. Pentru alţii s-a putut, dar nu şi pentru Rupea. Cu toate acestea, oraşul Rupea nici nu moare şi nici nu vrea să se predea. Dimpotrivă. Primarul Flavius Dumitrescu este un optimist incorijibil. Vrea ca Rupea să redevină una dintre cetăţile de seamă ale judeţului. Şi un loc pe care să îl iubească iarăşi şi oamenii şi Dumnezeu.
Rupea are, Braşovul - ba
Schimbările sînt vizibile din avion. Şi nu este spus ca metaforă, ci în cel mai propriu sens al cuvîntului. Rupea are ceea ce Braşovul doar îşi doreşte: ocolitoare. Mai are şi drumuri şi trotuare care se repară. Şi clădiri care se renovează. Spitalul se modernizează secţie cu secţie. Dispensarul este aproape gata, mai sînt de pus la punct doar cîteva detalii. Secţiile de chirurgie şi obstetrică-ginecologie sînt la rînd, la reabilitare, căminele culturale de la Rupea Gară şi din Fişer se reînnoiesc, iar alimentarea cu apă a localităţii nu mai este gata să dea în... metastază. Aici se schimbă, în bine, multe de la o zi la alta. Semn că se poate dacă se vrea cu adevărat şi dacă oamenii sînt gospodari.
Se vindecă spitalul
„Ar fi fost un genocid dacă am fi lăsat ca madam Bartoş, cînd era ministru al Sănătăţii, să desfiinţeze spitalul din Rupea, aşa cum a vrut. I-am spus asta şi preşedintelui Iliescu, căci pînă la el am ajuns - ne spune primarul Flavius Dumitrescu. Pentru spital şi pentru ocolitoare m-am zbătut. Cînd s-a refăcut drumul Braşov - Tg. Mureş, ocolitoarea pentru Rupea nu era prevăzută. Băsescu ne-a ajutat cît s-a putut şi am obţinut construirea acesteia. Pînă atunci ne dărîma traficul greu casele. Cîteva s-au şi fisurat din cauza camioanelor imense care tranzitau Rupea. Spitalul l-am salvat şi l-am modernizat pas cu pas. Partea proastă este că medici nu avem. Şi, mai nou, nici asistente medicale. Pleacă să lucreze afară, pe bani adevăraţi.“
La Spitalul Orăşenesc Rupea lucrează doar cîţiva medici. Insuficienţi pentru cele 35 de mii de suflete care trăiesc în zonă. Nu este medic anestezist, deşi chirurgia este bine pusă la punct. Şi nici radiolog, doar unul colaborator, care vine o dată pe săptămînă. Nici şansele ca cei cinci rezidenţi să rămînă aici, la anul, cînd termină stagiul, nu sînt foarte mari. Unul a şi anunţat că va pleca, chiar dacă pentru asta va trebui să-şi restituie salariul primit pe trei ani. În schimb, la Rupea se aplică, mai nou, una dintre cele mai puţin dureroase tehnologii de naştere: naşterea subacvatică.
Buget scoţian
Pentru Primăria Rupea, anul 2005 nu se anunţă a fi unul deosebit de roz. „Bugetul pentru 2005 nu va fi unul care să ne permită să respirăm, ne spune primarul Flavius Dumitrescu. De la judeţ ni s-a atras atenţia că va fi cam la nivelul lui 2004. Adică unul de... avarie. Aşa că a trebuit să ne dozăm şi sumele estimate, dar şi să ne temperăm elanul. La capitolul investiţii, prioritate au lucrările deja contractate. Adică finalizarea lucrărilor la apă pentru Rupea Gară, redeschiderea ştrandului din Rupea, terminarea lucrărilor la căminele culturale din Fişer şi Rupea Gară, reabilitarea sistemului de încălzire de la spital, finalizarea lucrărilor de la dispensar, modernizarea secţiilor de chirurgie şi ginecologie şi reparaţiile la drumuri şi trotuare. Plus două miliarde la învăţămînt. La lucrări noi dorim să «agăţăm» construirea podului care leagă varianta de oraş, o investiţie care se ridică la 11 miliarde.“ Partea şi mai neplăcută este că oraşul Rupea are venituri foarte mici:10 miliarde anual. Insuficient pentru dorinţele şi ambiţiile administraţiei locale. Şi pentru necesităţile reale ale cetăţi.
Două izvoare obturate
Ar fi fost şi soluţii pentru creşterea veniturilor proprii ale oraşului Rupea. Numai că mai-marii care administrează programele europene au cam strîmbat din nas auzind de Rupea. Ce e aia Rupea, că doar nu e nici Bacău, nici Olteniţa! Drept pentru care două programe de acesare de fonduri europene au fost respinse. Şi nu pentru că nu ar fi fost bine făcute. Unul viza reabilitarea cetăţii Rupea, dar ca obiectiv strict turistic, muzeu şi doar atît. Proiectul administraţiei preconiza dezvoltarea, pornind de la acest nucleu, a turismului în zonă. Dar nu a fost să fie. Aşa cum nu a fost nici proiectul privind reabilitarea băilor din Rupea, de la Cohalm. „Sînt ape cu o compoziţie similară cu cele de la Herculane, numai că sînt băi reci, nu termale, şi specialiştii spun că sînt cu o compoziţie superioară apelor de la Karlovy Vary. Am dorit reabilitarea băilor de aici, ar fi adus bani pentru comunitate. Dar faptul că aceste două proiecte au picat nu ne face să dezarmăm. O luăm de la capăt, căutăm şi un sistem de asociere public-privat“ - susţine primarul de Rupea. Numai că, cel puţin deocamdată, două izvoare financiare ale comunităţii zac obturate.
„Saşii vin să-şi revendice casele“
Din zona Rupea au plecat, de-a lungul anilor, nenumăraţi saşi. Aproape toţi, dacă e s-o dăm pe-a dreaptă. Puţini s-au mai întors pentru a investi aici, în această localitate ce nu o dată a fost, după 1990, în pragul colapsului. „Saşii au venit înapoi să îşi ceară casele, nu să investească. Sînt acum în vîrstă, de unde bani pentru investiţii?“ - ne spune primarul. Sînt însă şi saşi care au rămas pe loc. Şi care au pus bazele unui sistem de ajutorare şi dezvoltare comunitară. Fundaţia reprezentată de familia Helwig este un exemplu. De plecat au plecat nu numai saşii. Dacă ar face cineva un recensămînt „pe bune“ ar descoperi că mai bine de 1.500 - 2.000 de rupeni au plecat din ţară. La muncă, nu la distracţie, care prin Italia, care prin Spania. „Planul la export ni l-am făcut şi l-am şi depăşit“, spune Flavius Dumitrescu. Din păcate, de plecat pleacă cei foarte harnici. În Rupea rămîne sărăcia, rămîne şomajul, rămîne şi nemunca. Fără a generaliza, dar se vede cu ochiul liber.
Căutăm muncitori
Oraşul Rupea are o rată ridicată a persoanelor neocupate. Nu spunem a şomajului pentru că statisticile sînt aşa cum sînt. Aici, la Rupea, au venit şi oarece investitori străini. Oameni serioşi, puşi pe muncă. Să facă o fabrică de pantaloni cu o capacitate de 300 de locuri de muncă. Acum au o secţie într-o locaţie situată într-o fostă moară. Evident, totul aranjat, modernizat, pus la marele punct. Şi vor oamenii să angajeze vreo 50-60 de muncitori. Numai că au rămas cu dorinţa, cel puţin deocamdată, nu prea au găsit amatori care să se înghesuie la muncă. „Trebuie şi pricepere, o anumită calificare, nu ajunge numai să vrei să munceşti“, ni se spune, aşa, ca pentru a mai îndulci pastila.
Cacealmaua ajutoarelor
Chestia cu ajutoarele sociale pentru cei defavorizaţi sună de multă vreme a telenovelă. Poveşti numai bune a-i face să plîngă pe cei uşor de impresionat. Dar e doar o poveste, dincolo de obiectivul electoral. La Rupea, de exemplu, banii nu ajung nici pe departe pentru acordarea, conform legii, a ajutoarelor sociale. „Pînă în iunie am acoperit sumele. Din iulie i-am pus să se angajeze, i-am trimis să-şi caute de lucru. Om vedea la iarnă ce vom mai face. Dar, din banii necesari la semestru am avut doar 50%“, spune primarul Dumitrescu. Cu toate acestea, Primăria Rupea chiar încearcă să îi ajute pe cei defavorizaţi. O cantină de ajutor social de 50 de locuri este aproape gata. Luna viitoare vin utilajele şi va deveni operaţională. Obiectivul a fost realizat cu fonduri PHARE. Centrul medico-social din Rupea este şi el „pe ţeavă“. Este un adăpost, de fapt, pentru bolnavii cronici, pentru cei fără adăpost. Dar aceste două investiţii toacă aproape întregul buget al comunităţii. Împreună necesită opt din cele zece miliarde realizate de oraş ca venituri proprii.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: