Sfinţii nepictaţi

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Maria FRÂNCU, 03.08.2004

* După 14 ani de eforturi şi dăruire, lucrarea Bisericii „Schimbarea la Faţă“ ar fi desăvîrşită, dacă s-ar mai găsi bani pentru ca pictorii să termine zugrăvirea în culori a unui petic de zid

Ani şi ani la rînd a fost un teren năpădit de bălăriile crescute în pămîntul aspru, uscat, maidan uitat între blocurile de la intersecţia străzii Neptun cu Bulevardul Saturn. Abia după ’90, în cartierul fără biserică o mînă de oameni inimoşi, împreună cu preotul Ioan Comşulea şi epitropul Enache s-au învrednicit să pună temelia unui lăcaş sfînt. Datorită lor şi altor enoriaşi care au contribuit apoi cu cît i-a lăsat inima şi viaţa, pe maidanul de altădată se ridică astăzi spre soare o biserică albă şi frumoasă ca sufletul celor care se închină spre altarul ei, Biserica „Schimbarea la Faţă“.
Prima biserică din cartierul muncitoresc
În 1990, imediat după ce comuniştii nu mai aveau puterea să oprească zidirea unei biserici, Primăria a cedat terenul de la „Micşunica“, aşa cum numeau locuitorii zona de la intersecţia străzii Neptun cu Bulevardul Saturn, parohiei preotului Ioan Comşulea. Care şi-a luat grija de a ridica acolo o biserică, singura din cartierul Astra. Şi pentru că locul a fost sfinţit în 12 august, la cîteva zile după marea sărbătoare Schimbarea la Faţă, din 6 august, biserica poartă acest hram. Să ridici o biserică nu este un lucru uşor. Nu era nici pe vremea lui Ceauşescu, atunci cînd nu aveai voie de la partid, nu era nici în ’90, cum nu e nici acum, cînd sărăcia celor mai mulţi dintre credincioşi şi necredinţa celor mai mulţi dintre bogaţi sînt piedici anevoie de trecut. Numai că preotul Comşulea s-a gîndit că, dacă a reuşit, alături de alţi preoţi, să ridice pe vremea lui Ceauşescu ditamai Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“, va duce mai degrabă în anii de după dictatură aleasa misiune.
Proiectată de fiul unui preot
Lucrările au început degrabă, după planurile întocmite de arhitectul Lucian Işa, fiu al protopopului Işa de la Biserica Sf. Nicolae şi sub conducerea inginerului Constantin Slătineanu. Pînă în 1992, demisolul era gata. Iar slujbele oficiate acolo au adunat sute şi sute de credincioşi. În 1998, preotul Ioan Comşulea (foto medalion) a trăit şi bucuria de a sluji în altarul unei biserici maie, frumoase şi cinstite cu închinăciune de miile de locuitori ai fostului cartier muncitoresc.
Pictor bucovinean
„După cartea de învăţătură creştin ortodoxă - spune preotul Comşulea - biserica este un lăcaş sfînt, obştesc, în care se preamăreşte Dumnezeu şi se săvîrşeşte Taina Sfintei Jertfe a Mîntuitorului Hristos. Aici se adună credincioşii spre a se împărtăşi din darurile şi adevărurile mîntuirii“. Biserica este o frîntură de cer şi pămînt şi de aceea, cu ajutorul lui Dumnezeu, tot din iniţiativa inimosului părinte şi a enoriaşilor care l-au sprijinit, din august 2003 a început şi pictura interioară a sfîntului lăcaş. A fost ales pentru asta, în urma unei licitaţii, cunoscutul pictor de biserici Gavrilean Nicolae, din Gura Humorului. El este cel care a pictat şi Capela de la Spitalul Tractorul. A fost ajutat la migăloasa treabă de alţi trei pictori. Realizată în tehnică al fresco, pictura din Biserica „Schimbarea la Faţă“ impresionează prin scenele din Vechiul şi Noul Testament.
Sfinţii nepictaţi încă
Banii s-au terminat, iar o mică parte din zidurile bisericii au rămas nepictate. În aprilie 2004, cînd pictorii au fost nevoiţi să-şi adune şabloanele şi penelurile, mai erau de zugrăvit în culori doar 350 mp de cei 1.800 cît au pereţii bisericii. Materialele sînt deja cumpărate şi depozitate cu grijă. Preotul Ioan Comşulea speră să găsească bani doar pentru plata pictorilor şi a muncitorilor care finisează lucrările din jurul bisericii.
„Dăruiţi şi vi se va da“
„Fiecare să dea cum socoteşte cu inima sa, nu cu părere de rău sau cu sila, căci Dumnezeu iubeşte pe cel ce va da cu voie bună“, sînt cuvintele apostolului Pavel, pe care credincioşii le cunosc şi le cinstesc. Mulţi dintre enoriaşii Bisericii „Schimbarea la Faţă“ sînt însă oameni necăjiţi. De cîte ori vin la biserică, ei lasă cîţiva bănuţi din puţinul lor. Şi-ar dori poate să dăruiască mai mult, dar şi ei trebuie să-şi drămuiască veniturile pentru a-şi duce zilele. Preotul bisericii nu poate obliga pe nimeni să dăruiască, dacă omul nu vrea să facă asta din sufletul lui. Şi nici nu şi-ar dori să primească bani daţi cu făţarnică bunătate de oameni care vor să-şi satisfacă orgoliile sau să-şi rezolve interese personale jucînd rolul de mari samariteni. Face însă, cu bună-credinţă, un apel creştinesc pentru orice braşovean care crede în Dumnezeu şi care poate ajuta singura biserică din cartierul Astra să-şi împlinească lucrarea. Numai cu bunătate şi dăruire, sfîntul lăcaş zidit în aproape 14 ani de trudă ar putea trece şi de ultima piedică înainte de desăvîrşirea căreia i-a fost închinat.
Casă pentru bătrîni neajutoraţi
În curtea Bisericii „Schimbarea la Faţă“ a mai fost ridicat, prin truda şi bunăvoinţa preotului paroh şi a enoriaşilor, şi un cămin pentru bătrînii neajutoraţi. Bătrîneţile acestor oameni sînt acum mai liniştite datorită contribuţiilor unor oameni de suflet. Lor şi tuturor celor care au donat fie şi un bănuţ pentru zidirea lăcaşului sfînt, le mulţumesc slujitorii întru credinţă ai Bisericii „Schimbarea la Faţă“.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: