Comuna Bran ºi staþiunea turisticã din Bulgaria Balcic ar putea sã se înfrãþeascã, în tomanã. Primarul din Balcic, Krasimir Mihailov, a vizitat, ieri, Branul, pentru a pune la cale toate cele necesare „înrudirii“ celor douã localitãþi. „Acordul de înfrãþire dintre Bran ºi Balcic va fi semnat, probabil, în luna septembrie. Avem multe puncte comune în domeniul cultural ºi turistic ºi cred cã putem face multe lucruri împreunã“, a precizat primarul Branului, Gheorghe Hermeneanu. Unul dintre motivele pentru aceastã înfrãþire este amintirea celei care a fost regina Maria, care purta în inimã ambele locuri O dovadã este bisericuþa din piatrã din Bran care are o sorã geamãnã, capela Stella Maris din Balcic, bisericuþe care au fost ridicate tot pentru sufletul reginei.
Bisericuþele gemene
Biserica din Bran, ridicatã de prinþesa Ileana, fiica reginei Maria, este copia fidelã a bisericii Stella Maris din Balcic. În anii 1920-1940 aici îºi avea familia regalã reºedinþa de varã. Un palat construit în stilul arhitectonic al caselor greceºti, cu douã caturi ºi cu balcoanele ieºite puþin în afarã. O grãdinã cu vegetaþie luxuriantã, îngrijitã zilnic de doi-trei grãdinari. ªi o bisericã fãcutã numai din piatrã, dupã planurile reginei Maria, soþia regelui Ferdinand ºi mama prinþesei Ileana. Construcþia era inspiratã de un templu de pe þãrmul Mediteranei, unde regina îºi petrecuse cîþiva ani din copilãrie. Aici era locul de reculegere al reginei, lãcaºul ei de suflet. Îi spunea „Tenka Juvah“, adicã „loc singuratic“. Mai tîrziu, a preferat s-o boteze „Steaua Mãrii“, pentru cã se afla aproape de þãrm. Ultima dorinþã a reginei a fost ca inima sã-i fie depusã, dupã moarte, în ctitoria sa de la Balcic. A murit în 1938 ºi dorinþa i-a fost respectatã. Dar nu pentru mult timp. În 1940, România a pierdut Cadrilaterul, iar Balcicul a devenit localitate bulgãreascã.
Inima înstrãinatã
Caseta de argint cu inima reginei a fost luatã din Balcic ºi depusã la Bran, într-o criptã sãpatã în stîncã. Maria iubea Branul la fel cum iubise ºi Balcicul. Castelul de aici aparþinea tot familiei regale. Sãtenii îºi amintesc ºi astãzi cã regina Maria se plimba pe uliþe îmbrãcatã în costum naþional, cu un buchet de dalii mov în braþe. Ileana a þinut sã construiascã o bisericã similarã cu cea din Balcic „lîngã inima maicii“ sale. Intenþiona ca, dupã terminarea construcþiei, sã mute aici valoroasa casetã de argint. N-a fost nici asta posibil. În 1948, dupã abdicarea forþatã a regelui Mihai, principesa Ileana a fost expulzatã din þarã. Pentru ca inima reginei sã nu fie mutatã din þarã, oamenii Securitãþii au pãzit cripta din stîncã timp de cîteva luni. Apoi au mutat-o în incinta castelului. În 1971, invocîndu-se motivul cã inima reginei nu este în siguranþã, caseta a fost depusã la Muzeul Naþional de Istorie din Bucureºti (MNIR). Acum, la MNIR, mai existã doar casetele. Inima reginei nu se ºtie unde s-a pierdut sau dacã a fost intenþionat distrusã.
Balcic - Oraºul alb
Pînã în 1940 - cînd, în urma Tratatului de la Craiova, România a pierdut Cadrilaterul - Balcicul era cea mai faimoasã staþiune din þarã. Clima caldã îi atrãgea pe turiºtii boemi, care veneau aici încã din luna martie. Atunci începeau sã înfloreascã magnoliile ºi migdalii. Se spunea cã marea are aici o culoare specialã. Din pricina dealurilor rîpoase, de calcar, Balcicului i se spunea „Oraºul alb“. Aici veneau sã creeze marile personalitãþi ale secolului trecut. Era locul preferat al pictorului Nicolae Tonitza, dar ºi al unor scriitori ca Tudor Vianu, Ion Marin Sadoveanu, Ion Pillat sau Jean Bart.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!