* Cătălin Eșanu, un copil cu dizabilități fizice, i-a telefonat ministrului educației, cerîndu-i să-l ajute să ajungă la liceu, la cursurile de zi
De 1 iunie, ministrul educației și cercetării a avut ideea de a pune la dispoziția elevilor un număr telverde la care aceștia să sune și să-și spună păsurile legate de școală. Printre cei care i s-au adresat ministrului în acea zi s-a aflat și brașoveanul Cătălin Eșanu, un copil cu dizabilități fizice, aflat în situația de a nu-și putea continua studiile din cauza unei prevederi legale care nu permite persoanelor majore să urmeze cursurile liceului sau ale unei școli de arte și meserii decît la fără frecvență.
O poveste lungă
Cătălin George Eșanu este elev în clasa a VIII-a la Școala generală nr. 20 din cartierul Valea Cetății. Băiatul suferă de tetrapareză spastică, o boală congenitală care nu-i permite să se deplaseze și să se descurce de unul singur. Pe lîngă asta, Cătălin a avut și alte probleme medicale, o poveste lungă, cum spune el. Se simte totuși norocos pentru că a învins o formă de cancer teoretic vindecabilă, dar după care, practic, foarte puțini bolnavi supraviețuiesc. Deși este un copil de o inteligență aparte, problemele medicale, cele locomotorii mai ales, nu i-au permis să meargă la școală odată cu ceilalți colegi de vîrsta lui. Așa se face că, la aproape 18 ani, Cătălin termină doar clasa a opta.
A apelat la
ministrul copiilor
Cătălin nu poate concepe să-și continue studiile liceale la fără frecvență. Își dorește cu disperare o aprobare specială de la MEdC, o dispensă, care să-i permită să meargă la zi la liceu. De campania Ministrul copiilor a auzit din presă. Și s-a hotărît să sune și să stea de vorbă cu ministrul Mihail Hărdău. Să-i explice situația în care se află și să-i ceară un sfat. A așteptat răbdător o jumătate de oră pe fir, încercînd să prindă linia liberă. Pentru că, în viață, trebuie să ai inițiativă dacă vrei să reușești în ce-ți propui, crede Cătălin. În final a ajuns să vorbească cu ministrul și i-a explicat situația sa. A obținut prima mică victorie în lupta pe care a pornit-o.
O soluție nedorită
Cătălin este elev eminent, în ciuda problemelor sale de sănătate. Cînd avea șase ani și ajunsese deja la vîrsta la care alți copii se pregăteau pentru clasa I, mama lui a apelat la Inspectoratul Școlar Județean și, în temeiul unei prevederi legale, a cerut un învățător la domiciliu. Dat fiind că, la momentul respectiv, Cătălin era singurul copil într-o astfel de situație, iar posibilitățile financiare ale inspectoratului nu puteau acoperi costurile legate de deplasarea unui dascăl la domiciliu, băiatul nu a început clasa I odată cu ceilalți copii de vîrsta lui. IȘJ a sugerat atunci că singura posibilitate este internarea într-un sanatoriu care să aibă și școală. Dar asta nu era o soluție acceptabilă nici pentru Cătălin, nici pentru părinții lui, care au făcut un adevărat maraton al sanatoriilor pentru a verifica condițiile de primire. Și, în plus, toată lumea știe care este situația în sanatorii, cum este privită școala de acolo, spune Cătălin. Iar el mai suferă și de dor de casă, îl completează mama lui.
Primele clase, acasă
Cătălin a pășit în clasa I la exact nouă ani și opt luni. L-am înscris într-o clasă normală, cu toate că el nu putea merge pe picioarele lui, povestește mama. Pînă în clasa a IV-a a avut un profesor care venea acasă să-i predea. Și uneori îi aducea și pe ceilalți colegi ai lui Cătălin cu el, ca să se cunoască. A fost un sistem foarte bine pus la punct, care l-a ajutat foarte mult, l-a integrat, s-a simțit parte din colectiv, își amintește mama. Cătălin își amintește și el că în vizită venea și profesoara de engleză. Băiatului i-a plăcut foarte mult, astfel că limba și literatura engleză a rămas materia lui preferată. Lucrurile s-au schimbat după clasele primare. Din clasa a V-a, a început să meargă efectiv la școală. Mai veneau și profesorii acasă, care cum puteau, îl mai duceam și noi la școală. El are o problemă și cu statul, așa că are nevoie de atenție permanentă, dar ne-am descurcat. Și a mers la școală, chiar dacă nu tot timpul, mai spune mama.
Eram lăudăros
Despre realizările lui, Cătălin vorbește foarte greu. Deși nu sînt puține. Este pe punctul de a termina clasa a VIII-a ca premiant, așa cum a fost mereu. Are la activ și un premiu la un concurs de compuneri. Nu are medie sub nouă, cu toate că în clasa a VII-a a pierdut destule cursuri din cauza unei operații la genunchi. Își amintește că, înainte de a intra în clasa I, se temea că le va fi inferior din punct de vedere intelectual celorlalți copii. Cînd am ajuns în clasa I și am văzut că nu sînt prost, am devenit cam lăudăros, mărturisește el, rușinat. Dar m-am «vindecat» prin clasa a III-a cînd la mine în clasă au venit destui copii deștepți. Acum, Cătălin e modest. Poate prea modest pentru realizările și proiectele sale: un roman pe care îl coace de o vreme sau textele de critică literară pe care le-a scris singur-singurel pe calculator.
Dedicată lui Cătălin
Băiatul nu poate scrie. Degetele nu-l ajută să țină creionul sau pixul. De aceea, pentru el, învățatul a însemnat, în primul rînd, o mare concentrare la orele de curs. Nu și-a permis niciodată o clipă de neatenție. L-a vegheat însă, cu toată dragostea, și acasă, și la școală, mama lui. Cîndva muncitoare la Uzina Tractorul, d-na Eșanu a fost nevoită să renunțe la slujbă pentru a se dedica educației lui Cătălin. A repetat o dată cu fiul ei clasele de gimnaziu. Petrecea trei-patru ore pe zi la școală. Lua notițe în locul lui Cătălin la fizică, la chimie sau la matematică. Colegii l-au ajutat cît au putut, iar profesorii au fost și ei foarte receptivi.
Dacă nu înțelegea, în pauze îi dădeau explicații suplimentare, spune recunoscătoare mama. Am colaborat bine. Din păcate, nu știm dacă la liceu va mai merge așa, spune și Cătălin, cu amărăciune.
Teze dictate
Cătălin primea notele, de obicei, în urma unor examinări orale. Tezele însă trebuie date ca la carte. Adică în scris. Iar mama și-a împrumutat mîinile fiului. Cătălin învăța pe rupte, iar la ora tezei îi dicta mamei întreaga lucrare. Și simulările testelor naționale le-a dat la fel. Numai că, de data aceasta, pentru a respecta întocmai condițiile examenului de peste două săptămîni, cea căreia i-a dictat a fost bibliotecara școlii. Inspectoratul Școlar Județean cunoaște situația lui Cătălin și deja a aprobat o comisie specială, cum cere legea, care să-l supravegheze la teste. Între timp însă, Cătălin a trecut testele de verificare a cunoștințelor la limba engleză cu o notă mare, peste 8, care l-a plasat pe locul 23 din 200 de candidați care au dat testul în centrul de la Colegiul Meșotă. Rezultatul nu-l mulțumește însă prea mult. Pentru că-și dorește un loc într-o clasă bilingvă la Meșotă, pentru că este mai aproape și nu aș avea probleme prea mari cu deplasarea, sau la Unirea, pentru că are mai multe clase și mai multe specializări. Și știe că are de înfruntat o concurență acerbă.
Pasionat de literatură
Din tot ce învață la școală, Cătălin preferă literatura română și engleza. Îmi place să citesc. Dar nu lecturile pentru școală, mărturisește el. Îi place și istoria, deși a ales să dea proba la alegere a testelor naționale din geografie. Înclinația lui pentru disciplinele umaniste are o explicație simplă. La început îi plăcea matematica. Învățătoarea scria pe tablă exerciții foarte lungi, cu multe operații și paranteze. El, neputînd scrie, se uita, făcea calculele în minte și dădea rezultatul chiar repede. Dar în clasele mai mari, cînd matematica a devenit mai grea, nu a mai putut face la fel, iar atracția față de materia asta a scăzut, explică mama. Și apoi, cu matematica nu prea ai ce face în viață. Doar dacă te faci fizician sau ceva de genul acesta, crede Cătălin. Care și-a scris de unul singur pe calculator toate comentariile la operele literare pentru proba de română a testelor naționale.
Vreau să fac ceva care să-mi placă
Pe Cătălin îl frămîntă acum gîndul că nu va putea merge la liceu, la zi. Soluția fără frecvență e de neconceput. E inacceptabil. În primul rînd pentru că nu aș găsi profilul dorit. Și pentru că eu învăț singur, m-am gîndit să fac ceva care să-mi placă, altfel nu aș avea motivație, spune băiatul. Un răspuns ferm despre acceptarea lui la liceu, la zi, nu are încă. Chiar dacă s-a adresat inclusiv ministrului educației. Inspectoratul Școlar Județean, unde familia Eșanu a depus o cerere, poate lua o hotărîre numai după testele naționale și în funcție de rezultatele examenelor. Nu cred că este corect să am dreptul la învățămînt normal numai dacă iau note peste nouă la testele naționale, crede Cătălin, care spune totuși că nu e supărat pe cei din IȘJ pentru că știe că legea e lege, iar inspectorii s-au purtat frumos cu el.
Vrea să ajungă
psiholog
Cătălin visează să poată merge și la facultate. Nu se îmbată cu apă rece. Știe că este foarte greu, că trebuie să treacă de multe obstacole. Dar nu renunță la speranță. Acum trei ani s-a gîndit că ar vrea să se facă psiholog. Ca să-i aducă pe oameni la o stare de spirit mai veselă, mai normală. Recunoaște că nu-i o meserie ușoară, dar crede că ceva zeci de oameni aș reuși să schimb. Își imaginează deja problemele primilor lui pacienți:
Una se plînge că s-a îngrășat cu jumătate de kilogram, un altul de 15 ani încearcă să se sinucidă că l-a părăsit iubita, altul se face satanist ca să fie cool și contra sistemului. O grămadă de oameni au nevoie de consiliere. Mi-ar plăcea să-i ajut. Dar nu într-un cabinet particular, care îi taxează la oră, ci eventual într-un cabinet școlar. Că de acolo pornesc problemele, se gîndește băiatul. Care speră că sistemul nu-i va nărui visul.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!