* Cadouri, baloane, steguleþe ºi pocnitori pentru Sãrbãtoarea copilului adoptat * În spatele zîmbetelor ºi al baloanelor colorate se aflã însã poveºti deosebite despre oameni cu totul speciali
Sãrbãtoarea copiilor adoptaþi, ajunsã la cea de-a ºasea ediþie, a încheiat sîmbãtã manifestãrile dedicate adopþiei. În jur de 100 de familii au venit la Clubul Copiilor de sub Tîmpa, unde au fost aºteptate de oganizatori cu cadouri, baloane, steguleþe ºi pocnitori. Fiecare pãrinte a primit la intrare ºi un chestionar ºi a fost rugat sã-ºi spunã pãrerea despre adopþie ºi despre manifestãrile dedicate acesteia. Nici cadourile, nici chestionarele, nici toboganul sau leagãnele nu i-au sedus însã pe sãrbãtoriþi la fel de tare ca ritmurile muzicii. Cu mic cu mare au dansat întruna în jurul celor douã mascote ºi a clovnilor.
„Gãtiþi“ în hîrtie igienicã
La început mai cuminþi, copiii s-au lãsat pictaþi pe faþã sau ºi-au arãtat talentul la desen. Cei mici au alergat dupã baloane ori au fãcut concursuri pe tobogan. Apariþia pe scenã a actorului Romeo Chelaru de la Teatrul de Comedie ºi apoi a unei echipe de la Teatrul de Pãpuºi i-a adunat cu mic cu mare, pe mai toþi invitaþii, în jurul scenei. Cînd iepuraºul din poveste ºi-a luat rãmas bun, cînd toate atelierele de lucru pregãtite de organizatori s-au încheiat, a apãrut a altã surprizã. Îmbrãcatul în hîrtie igienicã. Deºi ploua, pãrinþii, copiii ºi angajaþii DGASPC, nu s-au dat în lãturi de la un asemenea concurs. A fost greu pentru juriu sã decidã cine a folosit mai multã hîrtie igienicã, aºa cã toþi participanþii au fost rãsplãtiþi cu ropote de aplauze.
Din culise
În spatele zîmbetelor ºi al baloanelor colorate au stat însã poveºti deosebite despre oameni care au hotãrît sã devinã pãrinþi, chiar dacã n-au avut ºansa sã aibã propriul lor copil. Poveºti care uneori rãmîn nespuse, pentru cã pãrinþii nu au gãsit momentul potrivit sã le dezvãluie adevãrul copiilor, ºi poveºti cutremurãtoare, spuse fãrã ocoliºuri, despre oameni curajoºi care au oferit dragostea lor unor copii cãrora soarta le-a hãrãzit sã trãiascã în alte familii decît cele naturale.
„Am devenit pãrinte peste noapte“
Geta are 30 de ani. În urmã cu cinci ani a devenit pãrinte „peste noapte“ cum spune ea. Chiar dacã i-au tremurat mîinile cînd a þinut pentru prima datã în braþe copilul de numai douã luni, acum e o mamã fericitã, gata sã-i ofere totul copilei care i-a schimbat viaþa. „Totul a fost o întîmplare. Am devenit pãrinþi peste noapte. Am o prietenã foarte bunã, iar mama ei a murit. A lãsat în urmã ºi o fetiþã de numai douã luni. Prietena mea era disperatã. Nu ºtia ce va face cu micuþa. Am fost ºi noi sã vedem bebeluºul, într-o sîmbãtã. În sîmbãta urmãtoare l-am luat la noi. ªi aici e ºi acum. De patru luni am reuºit sã finalizãm ºi adopþia. Acum e a noastrã ºi cu acte“, mãrturiseºte Geta.
„Nu am avut timp de pregãtiri“
Venirea Iolandei în familia Getei ºi a soþului ei a schimbat mersul lucrurilor. Geta, care pierduse trei sarcini, s-a trezit mãmica unei fetiþe de numai douã luni. „Nu am avut timp de pregãtiri. O cunoºteam bine pe mama Iolandei, care a fãcut infarct ºi a murit, ºi pe sora ei, care e o foarte bunã prietenã a mea. Nu puteam sã nu iau fetiþa. ªi credeþi-mã, n-am regretat nici o clipã alegerea fãcutã“. Geta i-a povestit mereu Iolandei despre mama ei adevãratã. A vrut ca fetiþa sã creascã cunoscînd adevãrul. „Copilul meu ºtie adevãrul, l-a ºtiut dintotdeauna. ªi atunci cînd se întîlneºte cu sora ei sau cu fraþii ei se simte. E o relaþie specialã între ei. Au acelaºi sînge, iar sîngele apã nu se face. N-am vrut sã-i ascund copilului nimic, e dreptul ei sã ºtie adevãrul, iar dacã va fi sã nasc ºi eu un copil nu voi face niciodatã vreo diferenþã între ei“, explicã Geta. ªi parcã pentru a întãri afirmaþiile Getei, Iolanda lasã la o parte pensula ºi acuarelele. Se uitã fix în ochii celei care i-a devenit mamã ºi spune fãrã rãsuflare. „Mama mea e în cer. Iar ea e mama care m-a crescut ºi mã creºte“. Apoi o strînge în braþe pe Geta, îi dã un pupic ºi se întoarce la desenele ei.
„Am adoptat
douã fete“
Pentru Mihaela, dorinþa de a deveni mamã a fost atît de puternicã încît a luptat enorm pentru a trãi fericirea de a fi pãrinte. ªi pînã la urmã a reuºit. „Soþul meu era bolnav. ªtiam cã nu putea avea copii. M-am gîndit de la bun început la o adopþie, dar pe vremea aceea nu era uºor. Din 90 am început cu cererile. Nu am avut succes. Dar m-am gîndit cã, fãcînd o ºcoalã postlicealã sanitarã, voi avea mai mult succes. ªi aºa a fost. Maria, primul copil pe care l-am adoptat, era nãscutã prematur, iar pãrinþii ei au lãsat-o în materniate. A fost sã fie a mea. Am adoptat-o cînd avea patru ani, acum are 11. ªi pentru cã atît eu, cît ºi soþul meu ºtim foarte bine ce înseamnã sã nu ai fraþi, am decis sã mai luãm un copil. Tot o fetiþã, pe Cristina. Biologic vorbind, între ele nu e nici o legãturã, una e de etnie românã, cealaltã de etnie maghiarã. Dar acum amîndouã sînt fetele noastre“, mãrturiseºte Mihaela.
Personalitãþi la Sãrbãtoarea
Copiilor Adoptaþi
• Au sãrbãtorit alãturi de copiii adoptaþi ºi familiile lor, cîteva personalitãþi locale. Aristotel Cãncescu, preºedintele Consiliului Judeþean, Mariana Tihãrãu, secretarul general al CJ, subprefectul executiv Adriana Donþu, viceprimarul Gabriel Andronache ºi consilierii judeþeni Carmen Ionescu ºi Elisaveta Popa.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!