* La marginea Hărmanului, pe groapa de gunoi, trăiesc 200 de suflete într-o lume cu obiceiuri din bătrîni și legi dure
În Hărman, la ieșirea din comună, în groapa de gunoi, mare cam cît un stadion de fotbal, își duc traiul 200 de rromi. Pe maldărele de resturi răsar cîteva bordeie sărăcăcioase. Ăsta e satul Gaborilor cu pălărie. Așa își zic locuitorii ciudatei comunități. De fapt, toate sufletele care și-au găsit adăpost în groapa de gunoi sînt o mare familie. Pe toți îi cheamă Gabor. Celălalt nume e și el aproape comun pentru bărbați. Le zice Ștefan. Pe femei, le cheamă Eva sau Mîndra. Și cu toți 200, puradei, bătrîni, feciori, babe sau bărbați în putere, locuiesc la aceeași adresă: Hărman, numărul 408C. Trăiesc după vechile obiceiuri și propria lege sau religie, păstrate din tată în fiu.
200 de Gabori
La început, acum vreo 40 de ani, s-a aciuit la groapa de gunoi o familie de rromi. Familia Gabor. Veneau de prin părțile Mureșului, după cum povestesc sătenii din Hărman. S-au așezat la marginea comunei, ignorați de localnici, dar și de ceilalți rromi de prin preajmă. Trăiau din confecționarea și vînzarea de burlane, scocuri, cazane și oale. Primii gabori s-au mirat cînd au văzut ce trecere au produsele lor. Așa că au dat sfoară în țară, chemîndu-și toate nemurile: frați, veri, cumnați, unchi. Toți Gabori. Acum, la groapa de gunoi, locuiesc cam 14 familii. Care numără vreo 200 de suflete. Puțini au acte. Cununia civilă o fac atunci cînd se și botează. Religia și legile după care își croiesc existența par luate din filmele lui Kusturica.
Bărbații, cu afacerile
Bărbații, în majoritate purtînd numele Ștefan Gabor, se ocupă cu afacerile. Pleacă lunea de acasă și se mai întorc sîmbăta sau chiar duminica. Puțini se mai ocupă cu tinichigeria sau vînzarea de fier vechi. Majoritatea s-au axat pe comerțul cu haine și încălțăminte second-hand. La Brașov, că-i vad mai mare. Nu fură, pentru că religia lor le interzice acest lucru. Mulți dintre ei au și mașini. Așa fac mai ușor drumul la Brașov. Nu sînt bogați, dar au cu ce-și hrăni familiile și, chiar dacă stau între gunoaie, o duc mai bine decît alte comunități de rromi. Sătenii din Hărman s-au obișnuit cu gaborii. Și-i acceptă. Spre deosebire de țigani, gaborii au trei calități: sînt curați, pacifiști și nu fură din curțile gospodarilor.
Femeile sînt alungate de soți dacă nu nasc băieți
Societatea Gaborilor este patriarhală. Femeile n-au voie să lucreze nicăieri. Singura lor datorie e să aibă grijă de copii. Și de casă. Bărbații au dreptul să hotărăscă dacă recunosc legal un copil ca fiind al lor sau nu. De cele mai multe ori, băieții sînt cei recunoscuți de către tați, iar fetele mai puțin, parcă nici n-ar exista, de aceea multe nici nu au acte. Dacă nevasta unuia dintre Gabori naște două sau trei fete și nici un băiat, soțul are dreptul s-o alunge de acasă. De cununat legal, Gaborii se cunună mai rar. Uneori atunci se și botează, adică pe la 18-20 de ani. În rest, trăiesc după cum le dă ghes inima.
Separați de restul lumii
Faptul că trăiesc la groapa de gunoi nu pare să-i deranjeze. Și-au creat însă un confort. Curent electric au de ani buni. Se spune că și plătesc la timp, respectînd contractul cu Electrica. Apă curentă însă nu au, dar se folosesc de fîntîna comună, săpată în gunoaie. Mihai Dișor, primarul comunei Hărman, spune că gaborii mai tineri au cerut pămînt să își construiască o casă, dar au refuzat să fie incluși în comună. Ei ar vrea un loc mai întins, în afara satului, unde să își poată vedea de viață și de treabă așa cum au făcut-o și părinții lor, după legea veche. Pînă vor reuși să-și facă un loc al lor, Gaborii sînt mulțumiți că nu-i alungă nimeni de la groapa de gunoi. S-au obișnuit acolo și n-ar vrea să locuiască în sat în ruptul capului. În fond ăsta e colțul lor de lume. Locul Gaborilor cu pălărie.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!