Astãzi, creºtinii ortodocºi prãznuiesc Botezul Domnului sau Boboteaza, sãrbãtoare care corespunde cu a ºasea zi a creaþiei biblice, a ºasea zi din calendarul creºtin ortodox. Boboteaza, care încheie ciclul sãrbãtorilor de iarnã, reprezintã botezul - scufundarea de trei ori în apa Iordanului a Mîntuitorului Iisus Hristos de cãtre Sfîntul Ioan Botezãtorul. În toate bisericile ºi mãnãstirile româneºti se face sfinþirea „Apei celei Mari“, numitã în popor agheasma mare ºi consideratã de creºtinii ortodocºi miraculoasã.
„Acesta este Fiul Meu cel iubit“
De Boboteazã are loc prima Teofanie, adicã arãtarea Sfintei Treimi, de la venirea în lume, ca om, a Fiului lui Dumnezeu. În acea clipã, cerurile s-au deschis, Duhul Sfînt în chip de porumbel a stat deasupra Mîntuitorului, iar glasul Tatãlui Ceresc s-a auzit zicînd: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit“, iar Fiul primeºte botezul pocãinþei de la Ioan, în Iordan. Sãrbãtorirea Botezului Domnului se mai numeºte, dupã un termen grecesc, ºi Epifanie, adicã „Arãtarea Domnului“. Se zice cã în aceastã zi, o datã cu sfinþirea apei de cãtre preot sînt sfinþite toate apele pãmîntului. De aceea, femeile nu spalã rufe în urmãtoarele opt zile, pînã la sfîrºitul praznicului. Sãrbãtoarea Botezului Domnului (sau Iordanul) este urmatã de ziua cinstirii lui Ioan Botezãtorul.
Tradiþii de Boboteazã
Oamenii se duc de Boboteazã la bisericã, iau agheasma, îºi stropesc gospodãria ºi pãstreazã ce a mai rãmas. Dupã liturghie, în unele zone ale þãrii, mai ales la sate, preotul împreunã cu enoriaºii fac o procesiune spre un lac, rîu sau vreun izvor, pentru slujba Sfinþirii Apelor. Cînd începe slujba, vînãtorii ºi pãdurarii satului împuºcã peste ape ca sã alunge duhurile necurate. Dacã este destul de frig, se pregãteºte o cruce de gheaþã pentru a marca locul slujbei, iar la sfîrºit preotul aruncã în apã o cruce de lemn pe care feciorii satului se reped sã o scoatã, chiar dacã este ger de crapã pietrele. Se zice cã atunci cînd preotul aruncã în apã crucea, dracii ies din apã ºi o iau la fugã pe cîmp. De Boboteazã se colindã, se soroceºte vremea ºi belºugul holdelor în urmãtorul an, se deschide cerul ºi vorbesc animalele. Ca alimente rituale, de Boboteazã sînt specifice piftia ºi grîul fiert.
Iordãnitul femeilor
La riturile creºtine de sfinþire a apei, de botezare a credincioºilor, de scufundare a crucii în apã, poporul a adãugat numeroase practici de purificare: stropirea, spãlatul sau scufundarea ritualã în apa rîurilor sau lacurilor, strigãturi ºi zgomote, aprinderea focurilor, afumarea vitelor ºi a anexelor gospodãreºti. În satele din nordul þãrii se pãstreazã încã o tradiþie veche numitã „Iordãnitul femeilor“. Femeile se adunã în grupuri mari la cineva acasã, unde aduc diverse alimente (ouã, fãinã, carne) ºi bãuturã. Dupã ce iau masa, spunînd cã se „iordãnesc“, ele cîntã, joacã ºi chiuie toatã noaptea. Dimineaþa ies pe stradã, unde iau pe sus bãrbaþii care le apar întîmplãtor în drum, ducîndu-i cu forþa la rîu ºi ameninþîndu-i cã-i aruncã în apã dacã nu „se rãscumpãrã“.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!