Ziua mărţişoarelor

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: M.Ex., 01.03.2019

• Micul talisman cu şnur alb-roşu prins în pieptul româncelor sau la încheietura mâinii aduce noroc
• Astăzi, de 1 martie, încep şi zilele Babelor
Mărţişoarele sunt un fel de talismane aducătoare de fericire şi noroc. La început a fost un bănuţ, apoi o ghindă, un nasture, un lemn uşor meşteşugit ori o monedă găurită de care se legau două aţe împletite - una albă şi alta neagră. În timp, roşul a luat locul negrului, iar de la mo-nedă s-a ajuns la forme diferite, ciudate ori haioase. Chiar şi alte cadouri sînt acum legate cu şnurul de mărţişor. Rădăcinile obiceiului de a dărui mărţişoare se pierd în timp, în epocile precreştine. Exista credinţa că mărţişorul purtat în primele zile ale primăverii aducea noroc şi fericire. Fetele purtau mărţişorul până când înfloreau copacii, moment în care legau şnurul mărţişorului de trunchiul unui copac.

Obicei neaoş

Cuvântul „mărţişor“ are origini latine şi este numele popular al lunii martie. Acest străvechi obicei al primăverii este specific poporului român şi îşi are originea în credinţele şi practicile agrare. De altfel, Martie (Marţ) este încărcat de riturile începutului, căci, până nu demult, 1 Martie marca Anul Nou, şi mai cu seamă anul nou agricol. Marte a fost la origini zeul primăverii, al vegetaţiei, ulterior căpătând valenţe războinice. În legendele noastre, Marte este un Moş hâtru şi capricios, care îşi bate joc de celelalte luni şi de oameni, prin schimbări neprevăzute ale vremii. Pe vremea dacilor, simbolurile primăverii erau pregătite încă din timpul iernii şi se purtau, ca şi acum, doar după 1 martie. Mărţişoarele erau atunci pietricele albe şi roşii înşirate pe un fir textil sau chiar mo-nede care erau atârnate de fire subţiri de lână, negru cu alb. Monedele din aur, argint sau bronz indicau statutul social al celor care purtau arhaicele mărţişoare menite să aducă noroc şi să provoace vremea bună. Dacii credeau că aceste amulete aduc fertilitate, frumuseţe şi previn arsurile cauzate de soare. Mărţişoarele erau purtate până când înmugureau copacii, fiind apoi atârnate de crengile lor. Pe vremea romanilor, mărţişorul era legat de sărbătoarea începutului de an, care la acea vreme era marcat la 1 Martie. Cu această ocazie exista obiceiul de a se dărui un cadou: un fir roşu împletit cu unul alb care simbolizau dragostea, fertilitatea şi puritatea.

Tradiţii în alb şi roşu

La originile mărţişorului aşa cum îl ştim noi astăzi a stat o monedă de aur la care se ataşa o sfoară făcută din două fire răsucite, unul roşu şi altul alb, pe care copiii obişnuiau să o poarte la gît. Când copacii înfloreau, fetele renunţau la mărţişor şi legau şnurul de trunchiul unui copac, iar cu moneda îşi cumpărau brînză, pentru a avea o faţă albă şi frumoasă tot anul. În folclorul românesc, anotimpurile sînt simbolizate cromatic: primăvara prin roşu, vara prin verde sau galben, toamna prin negru sau albastru, iar iarna prin alb. De aceea, se poate spune că şnurul de care se agaţă mărţişorul şi care este împletit în culorile alb-roşu este şi el un simbol al trecerii de la iarna cea albă şi rece, la primăvara mustind de viaţă ca focul şi sângele. Semnificaţia culorilor mai este tălmăcită şi altfel în credinţa populară: se poate spune că roşul, dat de foc, sânge şi soare, este atribuit vitalităţii femeii, iar albul, ca zăpada rece şi pură, ca apele înspumate, ca norii de pe cer, semnifică înţelepciunea bărbatului. Şnurul mărţişorului este, astfel, simbolul împletirii inseparabile a celor două principii - o permanentă înnoire.

Ce trebuie să facem de 1 Martie

Indiferent că sîntem bărbaţi sau femei, tineri sau bătrâni, 1 Martie trebuie să ne prindă curaţi şi îmbrăcaţi în straie de sărbătoare. Întâm-pinăm venirea primăverii, un nou început, care poate să fie mai frumos, mai bogat, mai puternic. De Mărţişor, acum, nu mai există decât o singură regulă - aceea de a dărui. Dacă la începuturile mărţişorului cea care îl dăruia era femeia cea mai bătrână din casă, iar cel care îl primea - copilul, acum nu se mai ţine cont de această regulă.
Ne-am obişnuit însă ca bărbaţii să dăruiască femeilor, iar copiii - celor mai în vârstă. Doar în unele zone din Moldova - în nord - fetele dăruiesc băieţilor, urmând ca ele să primească daruri de 8 Martie. Însă, indiferent cine dă şi cine primeşte, un lucru este cert: începutul primăverii este şi va rămâne un prilej de a dărui, de a arăta celor din jur că ne pasă de ei.

Dochia, baba care toarce firul mărţişorului

Obiceiul Mărţişorului este unul dintre obiceiurile rituale de înnoire a timpului şi anului primăvara, la moartea şi naşterea simbolică a Dochiei. După unele tradiţii, firul Mărţişorului, de 365 sau 366 de zile, ar fi tors de Baba Dochia în timp ce urcă oile la munte. Asemănător Ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia toarce firul anului primăvara, la naşterea timpului calendaristic. Mărţişorul este inse-parabil de tradiţia păgână a Dochiei, zeiţă maternă, a Lunii şi a echinocţiului care confirmă vechimea multimilenară a obiceiului. În calendarul ortodox, de 1 Martie se sărbătoreşte ziua Sfintei Cuvioase Evdochia, de unde şi prescurtarea Dochia.

„Babele“, fetele de la Meteo

Calendaristic, astronomic şi tradiţional, martie este luna începutului de primăvară. Acesta reprezenta în trecut momentul propice pentru previziuni asupra anului agricol. Obiceiul a devenit repede şi un gen de oracol pentru oameni. Aceştia îşi alegeau o zi între primele şapte sau douăsprezece zile ale lunii martie, numindu-le „Zilele Babelor“. Acolo unde se aleg ca predicţie 12 zile din martie, ele corespund celor 12 luni ale ale anului. Dacă ziua vizată este călduroasă şi însorită, astfel va fi şi luna corespunzătoare ei. Copiii, fetele şi femeile mai ales îşi alegeau una dintre aceste zile, numind-o „baba mea“ şi o urmăreau cu atenţie, încercând să-şi prevestească viitorul an în funcţie de aspectul meteorologic al zilei: o „babă“ însorită şi senină anunţa un an bun şi liniştit. Dimpotrivă, o „babă“ mohorâtă şi ploioasă, cu zăpadă chiar, înseamnă un an plin de necazuri şi de supărări. În general, în aceastî perioadă, vremea este la fel de instabilă, precum firea babelor.

Cum ne alegem Baba

Tradiţia este atât de veche încât adevăratele ei origini nici nu se mai cunosc. La fel cum se întâmpla şi cu interpretarea zilelor de naştere, pentru care există mai multe variante, la fel se întâmplă şi cu alegerea babelor; o metodă este aceea de a-ţi alege o zi oarecare între 1 şi 9 martie, o altă metodă este de a-ţi alege baba în funcţie de ziua de naştere, dacă ziua se află între 1 şi 9 ale oricărei luni atunci şi baba va fi în ziua respectivă, de exemplu dacă este cineva născut pe 6 august baba lui va fi pe 6 martie; dacă data naşterii este formată din două cifre atunci se procedează astfel: de exemplu pentru cineva care este născut pe 17 decembrie, ziua în care îi pică baba se calculează astfel 1 + 7= 8, deci baba este pe 8 martie. Zilele Babelor sînt urmate de cele ale Moşilor sau Uncheşilor, care se sfârşesc de Alexii, la 17 martie. Graniţa dintre aceste zile este data de 9 martie, Ziua Sfinţilor 40 de Mucenici. În popor se spune că atunci cînd zilele babelor sunt friguroase, „îs aspre rău babele, da’ doar or fi mai moi Uncheşii”. Credinţa generală este că vremea din ziua de 9 martie se va menţine timp de 40 de zile, şi chiar şi în ziua de Paşti.

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: