Povestea unui învingător

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Mihaela Parghel, 24.07.2018

• Dincolo de faptul că Bogdan Suciu este un exemplu de succes, cazul lui este şi unul „de manual” în ceea ce priveşte lupta cu sistemul de protecţie şi asistenţă socială - un sistem pe care, mai în glumă mai în serios, tatăl lui l-a definit ca fiind „un stat paralel“
Bogdan Suciu (foto), elevul nevăzător de la Seminarul Ortodox „Dumitru Stăniloaie“ din cadrul Liceului „Andrei Mureşanu“, care a reuşit să ia Bacalaureatul cu media 9,33, se află printre tinerii admişi la Psihologie, una dintre cele mai căutate facultăţi ale Universităţii „Transilvania“. Bogdan a fost admis pe loc fără taxă, la programul de licenţă cu specializarea Psihologie, unde, în acest an, concurenţa a fost de 12,8 candidaţi pe loc. Tînărul s-a clasat pe locul 25 la Facultate, din 100 de locuri şi 523 de candidaţi, avînd media 9,33 la BAC, cu 9,70 la Istorie, 9,60 la Limba şi Literatura Română şi 8,70 la Logică, Comunicare şi Argumentare. Povestea de succes a lui Bogdan Suciu este una de conjunctură - un succes susţinut nu doar de munca sa, dar şi de familie, de profesori şi de cîţiva oameni din jur care au înţeles că tinerii cu nevoie speciale au nevoie de condiţii speciale pentru a-şi dezvolta capacităţile. În paralel însă, cazul lui Bogdan a arătat că, după aproape 30 de ani de democraţie, sistemul de asistenţă socială din România încă nu reuşeşte să se adapteze nevoilor elevilor cu cerinţe educaţionale speciale. Iar de cele mai multe ori sînt invocate motive birocratice şi legi sau regulamente care, aşa cum s-a dovedit deja de multe ori, sînt făcute „din birou“ sau „pe genunchi“, fără a produce beneficii majore pentru cei vizaţi.

Caz „de manual“ pentru lupta cu sistemul de stat

Proaspătul student de la Psihologie Bogdan Suciu poate fi considerat „modelul fericit“, în condiţiile în care sistemul românesc de învăţămînt, dar şi sistemul de asistenţă socială, nu au reuşit încă să se adapteze nevoilor reale ale tinerilor cu dizabilităţi. Pentru a ajunge la Universitate, Bogdan a avut la dispoziţie susţinerea familiei, a profesorilor de la şcolile speciale din Bucureşti şi Buzău, de la Şcoala Gimnazială nr. 1 din Braşov şi apoi a celor de la Seminarul Ortodox „Dumitru Stăniloaie“, dar şi a cîtorva profesori de la Centrul „Rază de Lumină“ din Braşov unde a învăţat, printre altele, alfabetul Braille şi utilizarea calculatorului. Dincolo de faptul că Bogdan este un exemplu de succes, cazul lui este şi unul „de manual” în ceea ce priveşte lupta cu sistemul de protecţie şi asistenţă socială – un sistem pe care, mai în glumă mai în serios, tatăl lui l-a definit ca fiind „un stat paralel”.

Sistemul românesc de învăţămînt, prea puţin pregătit pentru integrarea copiilor cu dizabilităţi

Dan Suciu, tatăl lui Bogdan, susţine că fiul său a ajuns în situaţia de a fi nevăzător dintr-o culpă medicală la Maternitatea Braşov, imediat după naştere. Cînd a mai crescut, a fost înscris, cu greu, la o grădiniţă la Bod, apoi la una catolică din Braşov, deoarece nicio altă grădiniţă din Braşov nu a vrut să îl primească. Ulterior, Bogdan a început clasa I la Şcoala pentru Deficienţi de Vedere din Capitală, iar familia a fost nevoită să se mute la Bucureşti pentru a fi aproape de el. „Din clasa I pînă în clasa a III-a a fost la Bucureşti. Ulterior, din motive obiective, am decis să îl mutăm la Buzău. Acel an a fost o nebunie, vorbim de un an în care în fiecare vineri îl aduceam acasă în familie, iar duminica îl duceam înapoi la Buzău. La un moment dat, într-o duminică, în timp ce ne îndreptam spre Buzău, Bogdan m-a întrebat de ce noi nu l-am abandonat, pentru că la internat marea majoritate a colegilor lui sînt abandonaţi. Bogdan avea 10 ani“, îşi aminteşte tatăl lui acele vemuri. „Au fost momente, de mai multe ori, cînd Bogdan a fost bolnav, răcit mai precis, şi am plecat în miez de noapte acolo, către Buzău, pentru că în internat nu exista o asistentă medicală care să lucreze peste noapte şi să asigure asistenţa medicală pentru copii. Din păcate, acesta este sistemul nostru“, mai spune tatăl lui Bogdan.

Bogdan şi Adina, primii doi elevi integraţi în învăţămîntul de masă, au trecut examenele finale

În anul 2009, întorşi la Braşov, părinţii lui Bogdan au reuşit, cu sprijinul conducerii Inspectoratului Şcolar Judeţean de la acel moment, să obţină, în baza unui Acord de parteneriat încheiat între autorităţile abilitate pentru protecţia drepturilor minorilor cu dizabilităţi, Consiliul Judeţean Braşov şi Asociaţia „Catharsis”, integrarea lui, din clasa a V-a, în învăţămîntul de masă braşovean. La momentul respectiv, Bogdan, împreună cu Adina Popescu, o altă fetiţă nevăzătoare, au fost primii copii care beneficiau de această măsură, în judeţul Braşov. Ca o precizare trebuie spus că acum, la opt ani distanţă, în timp ce Bogdan a luat BAC-ul cu 9,33 şi a fost admis la Facultatea de Psihologie, Adina Popescu, fetiţa integrată tot atunci în învăţămîntul de masă, a absolvit clasa a VIII-a şi a trecut de Evaluarea Naţională cu media 7,33 (9,60 la Limba şi Literatura Română şi 6,33 la Matematică) si a fost admisă în clasa a IX-a la Colegiul „Nicolae Titulescu” din Braşov. În paralel, începînd cu anul 2006, cu mari eforturi depuse de fondatorul Asociaţiai „Catharsis“, Azota Popescu, în Braşov a fost deschis Centrul „Rază de Lumină”. Acest centru unic în ţară, pentru persoanele nevăzătoare, este locul în care beneficiarii, printre care şi Bogdan şi Adina, învaţă să se descurce cît mai bine singuri, să socializeze, să utilizeze calculatorul sau să folosească alfabetul Braille.

Adevărate „războaie“ cu instituţiile statului, pentru drepturile tinerilor cu dizabilităţi

Dacă în ceea ce priveşte performanţele şcolare totul a decurs cît se poate de bine, Bogdan reuşind să treacă cu succes de clasele gimnaziale şi să ajungă la Seminarul Ortodox pe care l-a absolvit în această vară, nu acelaşi lucru se poate spune de relaţia cu instituţiile statului. Practic, pentru a obţine şi cel mai mic drept pentru copilul cu handicap grav, părinţii lui Bogdan au fost puşi în situaţia neplăcută de a purta adevărate „războaie“ cu instituţiile statului. Motivul principal a fost de fiecare dată legislaţia ambiguă, insuficient adaptată şi particularizată beneficiarilor cu diferite tipuri de dizabilităţi, dar şi interpretarea superficială a unor decidenţi din instituţii, care au ca principală responsabilitate furnizarea de servicii sociale adecvate pentru persoanele, minori sau adulţi, îndreptăţite prin lege.

Mesaj către tineri: oricine are dreptul la educaţie fără discriminare

Şi totuşi, în ciuda tuturor greutăţilor la care atît elevii cu dizabilităţi, cît şi părinţii lor sînt supuşi, Bogdan Suciu şi Adina Popescu au reuşit la acest final de an şcolar 2017 – 2018 să transmită un mesaj important prin reuşitele lor şi anume că, indiferent de barierele legislaţiei neclare sau cele pe care birocraţia sistemulului de asistenţă socială le invocă uneori, prin multă muncă, sacrificii şi perseverenţă, rezultatele nu întîrzie să apară. Cei doi braşoveni au arătat, la acest sfîrşit de ciclu şcolar, că orice tînăr, chiar şi cu handicap, care îşi doreşte, are dreptul, consfinţit prin Constituţie şi alte acte normative în vigoare, la educaţie fără discriminare.

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: