Strada Cibinului, numărul 6. Ar fi trebuit să scrie «În această casă a trăit ultimii ani din viață luptătorul anticomunist, poetul și scriitorul Ioan Victor Pica». În primul rînd, a fost un luptător anticomunist, și doar apoi poet și scriitor. Pentru că toate versurile lui au fost pline de suflet. Noi știm bine ce-a vrut să spună în versurile lui. Noi, care am fost acolo, în închisoare, spune Octav Bjoza, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici, filiala Brașov. Vorbește despre omul Ioan Victor Pica și despre placa memorială care a fost dezvelită ieri, în memoria lui, și care va rămîne așezată pe căsuța unde a locuit la Brașov.
Poate altă stradă
Acum un an, cînd Ioan Victor Pica, a fost condus pe ultimul drum, se vorbea că și strada pe care a locuit ultimii ani ar urma să poarte numele lui. N-au vrut o parte dintre vecini. Le-au amenințat pe văduvă și pe nora ei că nu vor mai avea viață bună în casă, dacă schimbă numele străzii. Așa că, de-acum rămîne placa memorială să amintească trecătorilor despre poetul și scriitorul Ioan Victor Pica. L-am iubit foarte mult, i-am iubit sufletul, i-am înțeles suferința și am fost alături de el pînă în ultimele momente, mărturisește nora scriitorului, cu lacrimi în ochi. Îi spune tată. Iar soacrei ei, Elisabeta, mamă. Speră ca o altă stradă din oraș, poate una din cele noi, să poarte, poate, numele lui Ioan Victor Pica.
14 ani de temniță grea
A fost un om minunat, foarte inteligent, și un tată bun. A ținut la mine și la copii. Dumnezeu să-l ierte, spune Elisabeta Pica. Soțul ei s-a născut la Rîușor, lîngă Făgăraș, la 22 martie 1933. În 1950, pe cînd era încă elev la liceul Radu Negru din Făgăraș, a fost arestat pentru activitate anticomunistă. În cei 14 ani de închisoare, a trecut prin aproape toate temutele închisori comuniste și lagăre de muncă forțată: Cetățuia Făgăraș, mormintele Sibiului, Gherla, Aiud, minele de plumb de la Baia Sprie și Cavnic, Periprava, Peninsula, Poarta Albă. După eliberare, a început să aștearnă pe hîrtie versurile închisorilor comuniste. 20 de ani le-a ținut îngropate, și abia după Revoluție le-a publicat, spune Elisabeta, cea care i-a fost alături 38 de ani. A publicat 12 volume de versuri, proză și memorialistică, legate de închisorile comuniste. Ultima, Între pămînt și cer, a apărut postum. Pica a fost membru al Uniunii Scriitorilor, iar în legislatura 1992-1996 a fost deputat de Brașov.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!