Săcele, milenii de istorie

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Cornelius POPA , 20.07.2005

Agenda Municipiului Sacele

Săcele, locul în care istoria îşi dă mîna cu trecutul. Aşa s-ar putea intitula, fără doar şi poate, ceea ce apare de jur împrejurul acestei aşezări. Pentru că săcelenii sînt purtătorii unei străvechi istorii. Şi, bineînţeles, ai unei tradiţii multiseculare.
Arc peste timp
Istoria municipiului Săcele este strîns legată de cea a Ţării Bîrsei, vatra de geneză şi continuitate a poporului român. Săpăturile arheologice efectuate în perimetrul actual al municipiului au dus la descoperirea unor aşezări dacice. Ba, dacă ar fi să ne luăm după unele teze recent formulate, este adevărat, cu mult curaj, descoperirile făcute de arheologii amatori Lucian Cosma şi Vlad Totoianu deschid şi alte porţi spre trecut. Şi anume spre o civilizaţie anterioară dacilor, chiar spre vechii sarmaţi. Istoria medievală şi modernă sînt relativ lesne de cuantificat. Aici şi datele sînt bogate şi necontestate. După jumătatea secolului al XI-lea, cînd formaţiunile statale intră în stăpînirea regatului maghiar, satele săcelene sînt menţionate în izvoarele vremii cu termenul de „septem villae valacheles“. Prima menţiune documentară este actul emis la 16 mai 1366 de Ludovic I de Anjou, regele Ungariei prin care dăruieşte unui curtean al său, comitele Stanislav, cu drept de moştenire, posesiunile din Ţara Bîrsei, Satulung, Cernatu, Turcheş, Baciu, care se află între Timiş şi Tărlung. Denumirea de Săcele apare pentru prima dată în scrisori ale lui Vlad Călugăru, domnul Ţării Româneşti (1482 - 1495) către magistratul oraşului Braşov.
Din negura veacurilor
Primele „furtuni“ le declanşează doi medici. Arheologii amatori Lucian Cosma şi Vlad Totoianu. În imediata apropiere a vîrfului Highiş, cei doi relevă urmele unei aşezări fortificate. Durbav - Săcele. Este situată la un kilometru spre nord de la vîrful Highiş, la o înălţime de circa 800 de metri de la nivelul mări. Se întinde pe o suprafaţă de o jumătate de hectar. Şi încă mai pot fi văzute urmele întăriturilor, valului de pămînt sau ale şanţului de palisadă. De asemenea, aici au fost găsite, chiar la suprafaţă, urme de materiale ceramice, ceea ce ar fi de natură a atesta existenţa unei aşezări. Dar marea lovitură cei doi medici o dau pe vîrful Bunlocului. Unde descoperă urme ce, iniţial, duc cu gîndul la identificarea unui sanctuar similar cu cel dacic de la Sarmizegetusa. Suprafaţa este, de data aceasta, imensă. Este vorba de circa 50 de hectare situate la o altitudine de aproximativ 1.000 de metri de la nivelul mării. Zidul are o lungime de trei kilometri, o grosime care variază între unu şi trei metri şi o înălţime de pînă la 0,8 metri. Aici apare şi un platou circular cu un diametru de 40 de metri, întărit cu margini de piatră. De asemenea, au fost identificate şase terase, amplasate în trei etaje, faţă în faţă, într-o suprafaţă de o jumătate de hectar. Şi, desigur, şi aici au fost găsite urme atît de obiecte ceramice, cît şi de obisidian.
O întîmplare deloc întîmplătoare
„La începutul lunii aprilie 2005, ca urmare a unei solicitări adresate de un arheolog amator, medicul Vlad Totoianu, am efectuat o deplasare în zona dealului Bunloc cu scopul de a identifica şi vedea posibile vestigii arheologice, conservate în acea zonă. Întrucît din cele existente la faţa locului se deduce poziţionarea în trecut a unor fortificaţii ce înglobau aşezări civile, am solicitat, atît în nume propriu, cît şi în numele Comisiei pentru cultură din cadrul Consiliului Local al Municipiului Săcele, prezenţa şi consultanţa unor specialişti atestaţi de Ministerul Culturii şi Cultelor“, ne-a declarat consilierul municipal George Tănase, preşedinte al Comisiei de cultură din cadrul Consiliului Local Săcele. „Nu mă pricep la arheologie, dar nu poţi să nu fii impresionat de ceea ce vezi acolo: o aglomeraţie naturală de pietre, zidurile de apărare, valul, terasele, unghiurile făcute de lucrări sînt clare. Numai că trebuie făcute săpături de sondare de către specialişti pentru a ne spune cu exactitate despre ce este vorba“, a adăugat acesta.
Ziduri mute de milenii
Au răspuns acestei solicitari arheologii Daniela Marcu şi Anghel Istrate, care s-au deplasat pe dealul Bunloc, în zona vestigiilor. De această dată, fără nici un fel de dubiu, s-a constatat că ruinele şi configuraţia acestora sugerează un sistem complex de fortificaţii care, în teorie, nu pot aparţine decît dacilor. Concret, este vorba despre ziduri seci, construite din bolovani de diferite dimensiuni, fără mortar, iar în partea superioară a dealului se delimitează în mod evident un platou circular înconjurat cu zid de piatră. Acesta pare să fi fost un loc de cult, probabil un sanctuar. În mod ciudat, ele seamănă cu cele descoperite în zona Bratocea, tot pe teritoriul Săcelelor, şi este posibil să facă parte dintr-un sistem de fortificaţii care se întindeau de la Pasul Predeal-Timiş pînă la Pasul Bratocea.
O şansă pentru turismul săcelean
Oricum ar fi, nu poate fi pusă la îndoială existenţa acestor vestigii istorice care, pentru Municipiul Săcele, odată intrat în circuit, poate aduce turişti. „Vestigiile arheologice se află la o distanţă extrem de mică de capătul telefericului de la Bunloc. Nu cere eforturi deosebite turistului din ce în ce mai comod din zilele noastre, pentru a ajunge acolo. Iar decopertarea fortificaţiilor şi a sanctuarului nu împiedică nici desfăşurarea sporturilor de iarnă şi nici a celor extreme - parapanta - care se practică aici. Dar va avea efecte benefice asupra comunităţii. Aceasta în cazul în care arheologii vor confirma ceea ce la ora actuală se află în stadiul de supoziţii - va atrage după sine noi şi noi pensiuni, dezvoltarea serviicilor în turism din localitate, mai multe venituri pentru săceleni, mai multe locuri de muncă“, mai spune consilierul municipal George Tănase.
Adevărul este că, oricum turismul în Săcele începe a se dezvolta pas cu pas. O atare descoperire arheologică autentificată ar da de-a dreptul aripi afacerilor în turism. Este un motiv mai mult decît temeinic pentru care autorităţile săcelene trebuie să tragă cu dinţii, cum s-ar spune, de Ministerul Culturii pentru a aloca fonduri cercetărilor în domeniu. Vestigii dacice sau chiar predacice într-o zonă atît de uşor accesibilă - să nu uităm, în Munţii Orăştiei accesul este mai mult decît dificil - ar deveni mai mult decît un magnet pentru turiştii din România, dar şi din străinătate.
Neastîmpărul unui arheolog
„Este a patra descoperire pe care o fac împreună cu colegul şi prietenul meu Lucian Comşa, toate în zona Săcele-Braşov. Misiunea noastră se încheie aici, urmează acum să se pronunţe specialiştii în domeniu. Felul în care autorităţile săcelene tratează această problemă, nouă ne spune foarte mult nu numai despre respectul faţă de rădăcinile acestei comunităţi, ci şi despre modul extrem de matur în care liderii săcelenilor văd dezvoltarea turismului în zonă şi beneficiile acestui lucru“, ne-a declarat medicul şi arheologul Vlad Totoianu. Deocamdată, doi arheologi, dr. Daniela Marcu şi Anghel Istrate, confirmă existenţa vestigiilor care, prin unghiurile precise şi dimensiuni sugerează ample lucrări de fortificaţie.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: