E drept, intrarea în NATO merită sărbătorită. E unul dintre momentele esențiale ale istoriei românilor, amenințați de secole mai ales din direcția est. În sfîrșit, sub umbrela NATO ne putem vedea de construirea țării pe care ne-o dorim, putem munci pentru a trăi mai bine fără frică. Lumea civilizată ne-a acceptat ca parteneri militari, primul pas spre integrarea poporului român în rîndul țărilor de prim rang ale lumii. Victoria este a politicienilor care, dincolo de greutăți, au reușit să angajeze România pe un drum cîștigător. N-aș spune că victoria e a întregii clase politice pentru că e limpede că, dincolo de acordul de suprafață, au fost forțe politice care și-au dorit să păstreze România în zona gri. Asta se va vedea, probabil, peste ceva vreme. Din fericire pentru români, binele a învins de data asta răul.
E drept, intrarea în NATO merită sărbătorită. Nu știu însă dacă cea mai bună formă a sărbătorii este ziua liberă pe care o vom primi pe 2 aprilie. Prea se vede dedesubtul electoral al acestei inițiative guvernamentale. Nu ziua liberă importă, ci faptul că ziua liberă a fost oferită pentru integrarea României în NATO. Și cine spune că a realizat integrarea României în NATO? Cine e la putere, desigur.
Vineri, 2 aprilie, va fi o zi de marcare a izbînzii. Ca să știm exact cine ne-a adus integrarea. Că nu e tocmai așa, ce mai contează?!
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
